Citește Introducere la 1 Corinteni

19 „Căci, deși sunt liber față de toți, m-am făcut rob tuturor, ca să câștig pe cei mai mulți; 20și față de iudei m-am făcut ca un iudeu, ca să câștig pe iudei; celor ce sunt sub Lege, ca sub Lege, ca să câștig pe cei ce sunt sub Lege; 21a celor fără Lege, ca fără Lege (nefiind fără Lege față de Dumnezeu, ci sub Lege față de Hristos), ca să câștig pe cei fără Lege; 22la cei slabi m-am făcut ca un slab, ca să câștig pe cei slabi. Am devenit totul pentru toți, ca să salvez pe unii prin toate mijloacele. 23Acest lucru îl fac de dragul Evangheliei, ca să fiu părtaș la ea împreună cu voi.”

Paul trece acum de la subiectul renunțării la dreptul său la sprijin financiar la cel al renunțării la drepturile culturale.

De șase ori în acest paragraf, Pavel își afirmă dorința de a ajunge la cei pierduți. El ajunge la cei pierduți adaptându-și metodele în funcție de grupul la care a încercat să ajungă. Acesta este principiul oportunității.

Pentru că, deși sunt liber față de toți, m-am făcut robul tuturor, ca să câștig mai mult;

Paul era liber în două domenii: ca cetățean roman, era un om liber, iar ca și creștin, avea libertate în Hristos (Ga 5:1), deci era liber față de legile iudaice, de exemplu. El a renunțat la libertatea sa pentru a ajunge la oameni cu Evanghelia. Din moment ce Pavel nu primea remunerație pentru slujirea sa, era liber de criticile celor fără de Hristos. Deși era liber în Hristos, el s-a făcut sclavul tuturor prin metodă.

Și față de iudei m-am făcut ca un iudeu, ca să câștig pe iudei; față de cei ce sunt sub lege, ca sub lege, ca să câștig pe cei ce sunt sub lege;

Principiul acomodării este bun dacă este limitat la o metodă, dar dacă este aplicat la adevăr, atunci este rău. În abordarea sa față de evrei, Pavel s-a acomodat la obiceiurile și legile alimentare evreiești. El nu avea nici o obligație de a respecta Legea mozaică (Ro. 6:14), dar a ales să o respecte de dragul evreilor.

Cu cei fără de lege, ca și cu cei fără de lege

Ca și în cazul evreilor, Pavel și-a adaptat metodele la neamuri atunci când era cu neamurile. Ei nu aveau revelația scrisă, așa că el mânca ceea ce mâncau ei. El nu a respectat regulile cușer atunci când a fost cu ei. „Fără lege” nu înseamnă că neamurile nu au lege, ci că nu urmează Legea mozaică.

(nefiind fără lege față de Dumnezeu, ci sub lege față de Hristos), ca să câștig pe cei care sunt fără lege;

În orice caz, Pavel a fost întotdeauna sub autoritatea lui Dumnezeu. El se afla sub o lege nouă – Legea față de Hristos, principiul harului.

pentru cei slabi m-am făcut ca un slab, ca să-i pot câștiga pe cei slabi.

Cei „slabi” sunt cei cu conștiințe prea scrupuloase.

Am devenit totul pentru toți oamenii, ca să salvez pe unii prin toate mijloacele.

Paul s-a adaptat la scrupulele altor oameni prin acomodarea dezinteresată la prejudecățile lor. El a lăsat deoparte tot ceea ce putea împiedica o mărturie eficientă a Evangheliei. El a exercitat oportunitatea comunicării fără înșelăciune sau compromis.

Acum, fac aceasta din cauza Evangheliei, ca să fiu părtaș la ea împreună cu voi.

Principiul primordial care i-a ghidat comportamentul față de cei fără Hristos a fost Evanghelia. Pavel dorea să fie „părtaș” la evanghelie cu corintenii. „Împărtășitor” transmite ideea de co-partener. Ideea este că el a vrut să împărtășească binecuvântarea evangheliei cu corintenii, atunci când ei nu Îl cunoșteau pe Hristos.

Principiul:

Dacă îi iubim pe cei pierduți, vom fi flexibili în slujire pentru a stabili relații cu cei fără de Hristos.

APLICAȚIA:

Principiul de oportunitate recunoaște că toți oamenii sunt diferiți. Nu există un singur mod de a-i câștiga pe oameni la Hristos, deoarece toți sunt diferiți. Noi folosim tipul potrivit de momeală pentru tipul potrivit de pește. Îi atingem pe cei pierduți pe terenul lor, nu pe al nostru. Venim la oameni în punctul lor de interes și îi abordăm pe partea lor accesibilă. Prin aceasta, stabilim o relație cu ei, astfel încât să poată auzi Evanghelia fără îngrădiri.

Principiul de a ne acomoda la cei pierduți pentru a-i putea câștiga este un principiu al dragostei pentru cei pierduți. Evanghelizarea este uneori dureroasă, dar renunțarea la drepturile noastre ne pune într-un loc de binecuvântare. Găsim binecuvântare în a da mai mult decât în a primi. A trăi în lumina veșniciei este întotdeauna mai satisfăcător decât a trăi pentru sine.

Ar trebui să luăm aminte la un cuvânt de precauție cu privire la principiul de a ne acomoda cu oamenii pentru a-i câștiga la Hristos. Ideea nu este „Când ești la Roma, fă ce fac romanii”. Unii își folosesc libertatea ca pe o scuză pentru a se răsfăța în viață. Acesta este un compromis al îngăduinței de sine. Nu ne coborâm standardele, dar renunțăm la privilegiile noastre.

.