Clasificarea 333 W. Wacker

Când au început lucrările la 333 West Wacker în 1979, o mare parte din proprietatea din jur era sumbră și dărăpănată. Acest lucru l-a inspirat pe Pedersen să creeze o intrare splendidă pe partea dinspre Franklin-Lake Street, care să fie un ecou al rețelei stradale a orașului. Între timp, intrarea curbată de pe malul râului conține coloane de susținere octogonale cu înveliș bogat.
Designul lui 333 West Wacker evocă clădirile comerciale tradiționale din Chicago de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Structura sa tripartită include o bază, un arbore și un capitel. Baza servește drept intrare, este compusă din piatră și permite fațadei de sticlă să pară că „plutește” deasupra râului. Arborele este o combinație de ferestre din sticlă termică transparentă și sticlă dublă de grosime, mai întunecată, opacă, de tip spandrel. Banda orizontală din oțel inoxidabil periat conferă arborelui un contrast textural. Capitelul său este o curbură de sticlă cu laturi pătrate care se intersectează într-un pliu crestat, creând un arc ascuțit, cu șase etaje.
Arhitectul William Pedersen nu a folosit niciodată termenul „postmodern”. El a preferat „contextualist”. Dar acest contextualism este unul dintre motivele pentru care unii consideră că acesta este primul zgârie-nori postmodern din Chicago. Indiferent dacă susțineți că 333 West Wacker este „contextualist” sau „postmodern”, nu se poate contesta că este o clădire frumoasă.