Ca terapeut care lucrează în cadrul unei terapii școlare, este posibil să fiți însărcinat să ajutați la calmarea nervilor copiilor care se luptă cu anxietatea.

Potrivit lui Daniel B. Peters, Ph.D. și colaborator al Huffington Post, „Învățându-i pe copii despre cum funcționează frica și îngrijorarea în corpul lor și strategii specifice de gândire și de acțiune pentru a lupta împotriva „Monstrului Îngrijorării”, îi împuternicește să ia atitudine împotriva acestui bătăuș.” Suntem pe deplin de acord cu acest sentiment… și recunoaștem că, prin infuzarea activităților în planurile de lecții, puteți avea un impact puternic în direcția difuzării gândurilor, convingerilor și sentimentelor anxioase.

Pentru a ajuta la transformarea tinerilor îngrijorători în războinici, iată 8 activități care s-au dovedit a fi eficiente:

1. Faceți borcane ale minții

Acestea sunt excelente pentru a le avea la îndemână în cabinetul dumneavoastră sau în cadrul terapiei școlare. Sunt, de asemenea, amuzante de făcut. Borcanele tipice Mind Jars sau „Calm Down Bottles” includ sclipici și lichid. Atunci când este agitat sau răsturnat, sclipiciul se învârte – nu foarte diferit de gândurile nebunești sau incontrolabile. Când este furios, anxios sau supărat, un copil poate fi învățat să stea și să privească sclipiciul cum se depune. În calitate de terapeut școlar, puteți încorpora cu respirație profundă pentru un efect și mai mare

Pentru această activitate, veți avea nevoie de:

• Mari borcane mici sau sticle de apă din plastic
• Cleiul cu sclipici
• Colorant alimentar
• Apă caldă
• Clipici și/sau paiete (opțional)

Mixați aproximativ 1 lingură de lipici cu sclipici cu 1 cană de apă caldă. Folosiți un pic mai mult dacă borcanele dvs. sunt mai mari. Dacă doriți, adăugați colorant alimentar și sclipici suplimentar pentru a-l face și mai colorat și mai strălucitor. Umpleți flaconul până la capăt cu apă călduță (sau chiar fierbinte). Cu cât apa este mai caldă, cu atât mai bine se va dizolva sclipiciul fără aglomerări. Nu uitați să lipiți cu lipici la cald capacele sticlelor pentru a preveni vărsarea.

1. Activitate Happy Brain, Worry Brain Activity Activitate de colorat sau de scris

Există o varietate de modalități de desfășurare a acestei activități, inclusiv planșe prestabilite pe care le puteți descărca. Pentru a o face personalizată, folosiți o lanternă pentru a proiecta profilul fiecărui copil pe o bucată mare de hârtie. Trasați-l de două ori, astfel încât să pară că siluetele sunt față în față, în oglindă. Etichetați o parte „Creier fericit” și cealaltă parte „Creier îngrijorat”. Rugați copiii să scrie, să facă un colaj sau să deseneze lucruri care se încadrează în fiecare categorie. Această activitate le permite elevilor să își identifice grijile și să observe cât timp petrec gândindu-se la ele. Este, de asemenea, o modalitate excelentă de a-i ajuta pe indivizi să dezvolte abilități de adaptare prin identificarea a ceea ce îi face fericiți.

1. Creați cutii de îngrijorare

Căștile de îngrijorare îi pot ajuta pe copii să identifice și să discute despre grijile lor, oferindu-le un loc sigur pentru a scrie și a stoca gândurile anxioase. Recipientele cu capac sunt cele mai bune – gândiți-vă la recipientele de fulgi de ovăz sau alte tipuri de borcane. Puteți acoperi exteriorul cu hârtie de construcție și îi puteți pune pe copii să își personalizeze Borcanele de îngrijorare. Pe borcan, ei ar putea dori să scrie „Temeri”, „Îngrijorări”, „Lucruri înfricoșătoare” sau orice se potrivește cel mai bine situației lor. Copiii pot apoi să scrie sau să deseneze ceea ce îi îngrijorează și să arunce bucățile de hârtie în borcan. În funcție de preferințe, copiii ar putea dori să vorbească cu un adult despre gândurile din borcan sau pot alege pur și simplu să folosească Borcanul cu îngrijorări ca un depozit pentru gândurile pe care ar prefera să și le scoată din cap.

1. Suflați în bule

Pentru a-i ajuta pe copii să învețe tehnici de respirație profundă și să experimenteze beneficiile, folosiți bule! Respirația profundă poate fi universal utilă pentru reducerea anxietății. În articolul său, 3 exerciții de respirație profundă pentru reducerea anxietății, autoarea Therese J. Borchard spune: „Practicarea respirației profunde stimulează sistemul nostru nervos parasimpatic (PNS), responsabil pentru activitățile care au loc atunci când corpul nostru este în repaus. Acesta funcționează într-o manieră opusă sistemului nervos simpatic, care stimulează activitățile asociate cu răspunsul de luptă sau de fugă.”

Demonstrați mai întâi și apoi rugați-i pe copii să folosească bule de aer în timp ce se concentrează asupra modului în care respiră pentru a crea o bulă mare. Nu uitați să subliniați modul în care acest lucru are un impact asupra corpului lor și cum poate antrena corpul să se simtă relaxat (mai degrabă decât îngrijorat sau nervos.) Încurajați-i pe copii să își exerseze abilitățile de respirație profundă – chiar și atunci când nu au bulele la îndemână!”

1. Pictați pentru relaxare

Crearea de lucrări de artă poate fi atât relaxantă, cât și terapeutică. Invitați-i pe copii să picteze/deseneze desene sau imagini cu lucruri care îi fac fericiți sau calmi. Acest lucru poate fi realizat în timpul unei ședințe de terapie la școală și/sau puteți încuraja copiii să se angajeze în activități artistice acasă. Copiii care sunt absorbiți de un proiect artistic pot fi mai deschiși să își împărtășească cele mai intime sentimente și lupte. permițând conversației să curgă într-o atmosferă cu presiune scăzută, cei care lucrează la terapie pot promova un mediu lipsit de prejudecăți în care elevii se pot simți confortabil să vorbească în timp ce se exprimă prin artă.

1. Începeți un jurnal

Pentru unii, ținerea unui jurnal poate fi foarte terapeutică. Reflectarea asupra evenimentelor prin intermediul scrisului poate ajuta o persoană să-și vadă sentimentele și anxietățile într-un mod obiectiv. Chiar și copiii mici se pot angaja în această formă de auto-explorare – fie prin cuvinte sau imagini. Nu există un mod corect sau greșit de a ține un jurnal. Iar copiii nu ar trebui să simtă că trebuie să scrie în fiecare zi. Ceea ce este important este ca copiii să aibă încredere și să înțeleagă că jurnalul lor este un loc sigur pentru a dezvălui orice – inclusiv cele mai profunde secrete, temeri sau dorințe ale lor. Și da, acest lucru înseamnă că niciun părinte nu trage cu ochiul!

1. Creați o listă de verificare în caz de urgență

O modalitate excelentă de a reduce anxietatea în aproape orice situație este să aveți un plan! În focul momentului, este dificil să gândești clar, mai ales atunci când sentimentele de anxietate ies la suprafață. Încurajați-i pe tinerii cu care lucrați să anticipeze ce s-ar putea întâmpla într-o situație care îi neliniștește și trasați o metodă pas cu pas pentru a se calma. Poate că primul pas este să se oprească și să respire. Un al doilea pas ar putea fi acela de a evalua situația. Apoi, ar putea dori să caute o persoană în care au încredere (părinte, prieten, mentor, profesor etc.) căreia să îi ceară ajutorul. Unii copii ar putea dori să aibă o copie pe hârtie a listei lor de verificare, care să poată fi ușor de ascuns într-un buzunar sau rucsac pentru a fi păstrată în siguranță.

1. Creați o cutie a recunoștinței

Cei care au joburi de terapie în școli pot ajuta elevii să cultive recunoștința prin introducerea conceptului de cutie a recunoștinței. De ce veți avea nevoie:

• O cutie de șervețele goală
• Hârtie
• Elemente de decorare (de exemplu, autocolante, etichete albe, markere colorate, bandă adezivă cu modele)

Puneți-le copiilor să lipească o etichetă pe care să scrie „Cutia recunoștinței”, „De ce sunt recunoscător” sau o etichetă similară. Ei pot decora eticheta cu markere colorate și/sau pot plasa și decora alte etichete albe simple pe cutie. Autocolantele și banda adezivă cu modele (există chiar variante la magazinele de artizanat cu pinguini!) sunt o notă drăguță care va ajuta fiecare copil să-și personalizeze cutia.

Ideea este ca copilul să scrie pe o bucată mică de hârtie ceva pentru care este recunoscător. Acesta poate fi orice este relevant sau important pentru copil. Copiii aflați în terapie logopedică, de exemplu, se pot simți anxioși în legătură cu modul în care vorbesc; pentru a combate anxietatea, logopedii (SLP) îi pot încuraja să fie recunoscători pentru vocea lor, abilitatea de a vorbi, abilitatea de a asculta etc. Acest lucru îi va ajuta să își aprecieze situația actuală și să reducă anxietatea. Terapeuții ocupaționali (OT), kinetoterapeuții (PT), terapeuții comportamentali, consilierii și asistenții sociali pot încerca acest lucru și cu elevii pe care îi au în sarcină!

.