Șopârlele sunt renumite pentru capacitatea lor extraordinară de a escalada pereții, de a alerga pe tavane și chiar de a atârna cu capul în jos de materiale aparent netede, cum ar fi sticla.

Părul microscopic le permite șopârlelor să folosească aderența uscată – ceea ce înseamnă că se pot lipi de suprafețe fără a folosi lichide sau tensiune superficială – prin crearea așa-numitelor forțe van der Waals care atrag materialele împreună.

Abilitățile lor uimitoare de cățărare au fost de mult timp o sursă de fascinație pentru oamenii de știință și au dus chiar la inventarea unei benzi adezive care imită proprietățile pernuțelor lor specializate de la degete pentru a se atașa și desprinde cu ușurință.

Dar unele elemente ale abilităților lor au rămas un mister, inclusiv modul în care unele dintre speciile mai grele (cântărind până la 250 g) pot încă să se lipească de lucruri atât de eficient. Se presupunea că abilitatea lor de aderență era legată de dimensiunea pernuțelor degetelor de la picioare, permițând geckos mai mari să se cațere la fel de bine ca și cele mai mici (care cântăresc doar 2g.

Aceste rezultate contestă cu siguranță punctul de vedere predominant

Dar acum, o echipă de oameni de știință de la Universitatea din Massachusetts Amherst, SUA, a arătat că sunt în joc și factori suplimentari. Ei au descoperit că trupurile lor devin mai rigide pe măsură ce se măresc, acționând ca un resort, ceea ce conferă aderenței lor puterea sporită necesară pentru a susține o greutate mai mare.

„Acesta este un rezultat interesant, deoarece arată cum simple schimbări mecanice în sistemul adeziv explică modul în care geckos de mari dimensiuni se pot cățăra în mod eficient”, explică profesorul Duncan J. Irschick, co-autor al studiului.

Ei și-au bazat ipoteza pe o lucrare recentă care a arătat că adezivii artificiali inspirați de adaptările gecko devin mai puternici pe măsură ce sunt făcuți mai rigizi, sau mai puțin flexibili.

„Teoria anterioară a arătat că sistemele adezive sintetice devin mai puternice dacă sunt mai rigide, iar noi am vrut să vedem dacă această teorie este susținută la animalele vii”, spune profesorul Irschick.

S-au efectuat teste de aderență atât pe gecko vii, cât și pe adezivi sintetici, pentru a stabili forța de agățare a acestora, precum și schimbările în rigiditatea anatomiei gecko.

Au descoperit că, pe măsură ce dimensiunea corpului gecko creștea, tendoanele, pielea, țesutul conjunctiv și firele de păr minuscule (cunoscute sub numele de setae) deveneau mai rigide, rezultând că picioarele și picioarele animalelor mai mari erau mult mai rigide decât cele ale gecko mai mici.

Această rigiditate crescută permite geckos mai mari să producă suficiente forțe de atracție pentru a se cățăra, spun autorii.

„Aceste rezultate contestă cu siguranță opinia predominantă că, pe măsură ce geckos devin mai mari, ei obțin forțe de aderență mai mari pur și simplu prin faptul că au degete mai mari”, explică profesorul Irschick.

„În timp ce geckos mai mari au obținut o capacitate de aderență suplimentară de la degete mai mari, schimbările în conformitate cu dimensiunea corpului reprezintă, de asemenea, un factor important care contribuie, iar acesta este un rezultat nou.”

Rigiditatea crescută le îmbunătățește aderența, permițând ca forțele van der Waals să fie stocate și distribuite în mod eficient.

Nu numai că descoperirile ne sporesc înțelegerea animalelor cățărătoare, dar ar putea, de asemenea, să le permită inginerilor să creeze adezivi mai buni.

„Credem că rezultatele noastre vor deschide noi uși spre înțelegerea modului în care animalele care variază foarte mult în mărime pot totuși să adere la suprafețe”, spune profesorul Irschick.

„Datele noastre confirmă, de asemenea, datele sintetice anterioare care arată că adezivii mai rigizi produc forțe mai mari, iar acest principiu are implicații importante pentru adezivii de uz uman.”

Constatările sunt publicate în jurnalul PLOS ONE.

Puteți urmări Zoe Gough și BBC Earth pe Twitter.

Like BBC Earth pe Facebook și urmăriți-ne pe Instagram.