Ambasadoarea SUA Shirley Temple Black a fost un simbol. Ea a respectat cele mai înalte standarde de echilibru și clasă și ne va lipsi. În momentul în care ambasadoarea Black a fost desemnată să servească în Cehoslovacia, în 1989, era deja un diplomat experimentat, care lucrase în Ghana și ca șefă de protocol a Departamentului de Stat. Aici a cucerit inimile poporului ceh și slovac. În semn de omagiu, i-am rugat pe americanii și cehii care au lucrat sau s-au întâlnit cu ambasadoarea Black să ne împărtășească amintirile lor despre această actriță și diplomat emblematică.

„Îmi amintesc că am luat prânzul cu ea imediat după Revoluția de catifea. Era fermecătoare, una dintre cele mai puțin pretențioase persoane pe care le-am întâlnit vreodată”, își amintește muzicologul Mike Beckerman, de la Universitatea din New York.

Specialista în managementul birourilor, Nelia Hill, a avut privilegiul de a lucra pentru ambasadoarea Shirley Temple Black și are multe povești minunate despre fosta ei șefă. Potrivit lui Nelia, lui Black îi plăcea să spună povești despre Hollywood și despre cariera ei cinematografică în timpul prânzului de la cantina ambasadei, care consta în acea combinație tipic americană de hamburger, cartofi prăjiți și o cola.

În timpul unei vânători de ouă de Paște a ambasadei, fiica Neliei, Stephanie, a fost desemnată să se îmbrace în iepurașul de Paște. Stephanie a avut dificultăți în a-și ajusta costumul supradimensionat de iepuraș iepuraș, iar piesa de pe cap nu-i permitea să vadă copiii cărora le împărțea bomboane. Ambasadoarea Shirley Temple Black a observat problema și a venit în ajutorul fetei, împingând piesa de cap în poziție. Ambasadoarea a remarcat: „Faci o treabă grozavă. Am purtat un costum similar când eram de vârsta ta și am avut aceeași problemă.”

Nelia a remarcat cum conducerea ambasadei a sfătuit personalul să se abțină de la a-și îmbrăca fiicele pentru a semăna cu personajul „Gropițe” al lui Shirley Temple. Cântatul era în mod special dezaprobat. Cu toate acestea, o mamă din ambasadă nu a înțeles mesajul. Fiica ei în vârstă de patru ani a venit la evenimentul de Paște purtând o adorabilă rochie roz cu volane și părul în bucle. Mama i-a cerut fiicei sale să îi cânte o serenadă ambasadorului Black, interpretând „On the Good Ship Lollipop”. Potrivit lui Nelia, se putea auzi un ac de ac. Ambasadorul Black a zâmbit și a cântat împreună cu fetița.

Zuzana Willits a lucrat cu ambasadorul Black din 1991 până în 1992 și a oferit aceste remarci: „Era o persoană minunată care vorbea cu noi toți… Moralul era ridicat și toată lumea o iubea… uimitor, își amintea întotdeauna prenumele tuturor… Amintirile ambasadorului Black vor rămâne pentru totdeauna în inima mea.”

O altă angajată a ambasadei, Zuzana Kucerova, și-a început cariera în timpul mandatului ambasadorului Black, ea a scris că fostul șef de misiune avea o mică placă pe ușa biroului ei cu inițialele „STB”. Acestea erau, bineînțeles, inițialele ei – precum și acronimul pentru poliția secretă a Cehoslovaciei din perioada comunistă.

Markos Kounalakis, cercetător la Hoover Institution de la Universitatea Stanford și reporter al Newsweek la Praga între 1989 și 1991, este un fan al lui Shirley Temple care a admirat abilitățile sale diplomatice. Kounalakis a văzut-o de aproape pe ambasadoarea Shirley Temple Black, atât în timpul, cât și după Revoluția de catifea, numind-o „persoana potrivită la momentul potrivit”, în momentul seminal din istoria modernă a Cehoslovaciei.

Potrivit lui Kounalakis, „Stilul ei personal și informal a funcționat bine cu noul guvern, format din artiști, muzicieni, actori și un președinte dramaturg pe nume Vaclav Havel, care fuseseră încarcerați, care lucrau din greu și care semnaseră Carta 77 a drepturilor omului. Mulți dintre acești noi lideri politici cehoslovaci îl admirau pe colegul lor american, președintele Ronald Reagan, un actor-politician ca și ei, care și-a exprimat în termenii cei mai clari – și în fața întregii lumi – cea mai profundă dorință de libertate.”

„În timpul primelor proteste de stradă din Praga în 1989, ea a vorbit pentru mai multă libertate democratică și într-un limbaj subtil voalat împotriva guvernului Husak la care era acreditată. Și în timp ce Zidul Berlinului cădea și mirosul distinct al revoluției umplea aerul est-european, oamenii au umplut piața centrală Wenceslas și au zăngănit cheile în semn de protest. Scuturarea acelor chei însemna că doreau să îi închidă pe comuniști și să deschidă ușa către democrație. Dintr-o dată, ea a devenit ambasadorul SUA într-un stat renăscut și în tranziție dramatică.

Din fericire, știa ceva despre teatru. Când a venit vorba de noua conducere cehoslovacă, ea îi cunoștea pe acești oameni și ceea ce îi motiva, le înțelegea tendințele anti-establishment și le-a câștigat respectul nu doar datorită recunoașterii activității sale cinematografice timpurii, ci și datorită capacității sale de a urca pe scenă și de a îndeplini orice îndatoriri diplomatice erau necesare.”

În cele din urmă, un fan al lui Shirley Temple Black, care dorește să rămână anonim, povestește următoarea întâmplare emoționantă: „La scurt timp după ce comunismul a căzut în Cehoslovacia, ambasadorul Black, așezat pe scaun, și-a chemat personalul de rang înalt la o întâlnire privată, cu ușile închise. Privindu-i cu severitate în ochi, ea le-a spus: „Voi face acest lucru doar o singură dată, doar o singură dată”. Și cu asta, s-a ridicat în picioare, a zâmbit și s-a plimbat prin cameră cântând ‘On the Good Ship Lollypop’.”

Ambasadorul Black lasă în urmă amintirile frumoase ale unui mare diplomat și ne va lipsi.

De Ambasada SUA la Praga | 21 februarie, 2014 | Subiecte: Evenimente