Astăzi, vom arunca o scurtă privire asupra zilelor și săptămânilor romane care, pe lângă multe altele, reprezintă una dintre moștenirile pe care ni le-au lăsat.

Porțiune dintr-un calendar roman care arată Kalendele, Nonele, Idile și unele festivaluri etc.

Zilele romane ale lunii nu erau numerotate în serie, așa cum sunt astăzi. Ele erau numerotate în raport cu trei zile numite în mod specific. Pornind de la aceste trei zile specifice, celelalte date erau numărate retrospectiv.

Kalendae

(Kalends – prima zi a lunii și originea cuvântului nostru „calendar”)

Nonae

(Nones – a noua zi înainte de Ides, sau a cincea zi a lunii; a șaptea într-o lună de 31 de zile; inițial, Nonae corespundea cu primul sfert de lună din luna lunară)

Idus

(Ides – a treisprezecea zi; sau a cincisprezecea zi într-o lună de 31 de zile; la origine, Ides corespundea cu luna plină a lunii lunare)

Ides of March – data asasinării lui Caesar

Acestea sunt deci zilele „speciale” din luna romană. Dar cum le numărau pe celelalte?

Ziua era numerotată sau numită după locul ei cu atâtea zile înainte (ante diem) de Kalends, Nones sau Ides ale lunii.

Dacă veți încerca vreodată să citiți datele romane, veți observa, de asemenea, că acestea sunt întotdeauna prescurtate.

Fragment din Fasti Praenestini pentru luna Aprilis (Wikimedia Commons)

Atunci, acestea sunt zilele calendarului roman, dar cum rămâne cu săptămânile? Aveau ei exact aceleași zile ale săptămânii ca și noi? Sau, mai degrabă, le avem și noi la fel ca romanii?

O zi de piață romană

Ziua de piață era o zi de odihnă de la munca agricolă, un moment în care se duceau produsele sau animalele la piață.

La Roma, cea mai veche referire la o săptămână de șapte zile se presupune că datează din timpul lui Augustus (27 î.Hr. – 14 d.Hr.). Aceasta a fost în cele din urmă adoptată oficial de împăratul Constantin în anul 321 d.Hr.

Împăratul August

.