Ce se întâmplă dacă un medicament pe care îl luați și pe care medicul dumneavoastră l-a prescris în urmă cu cinci ani pentru a preveni fracturile s-a dovedit de fapt că le provoacă?

Aceasta este probabil îngrijorarea femeilor care folosesc medicamente populare pentru osteoporoză, cum ar fi alendronatul (Fosamax și generic), ibandronatul (Boniva), risedronatul (Actonel) și acidul zoledronic (Reclast), după ce săptămâna aceasta a fost raportat de ABC News că aceste medicamente ar putea fi asociate cu un risc de fracturi ale osului coapsei (femur). Știrile au fost în parte provocate de două noi studii prezentate la o conferință medicală pentru specialiștii în chirurgie osoasă. (A se vedea aici și aici pentru detalii despre ambele studii.)

Între timp, a urmat un dans delicat între FDA și producătorul Fosamax, Merck, care a emis o declarație despre siguranța medicamentului său. Și, în ciuda unui anunț al FDA potrivit căruia nu există „nicio legătură clară” între aceste medicamente și acest tip de fractură de picior, care a fost publicat după difuzarea reportajelor, FDA a îndemnat totuși profesioniștii din domeniul sănătății să fie conștienți de acest risc potențial în rândul femeilor care iau aceste medicamente. De asemenea, agenția a precizat că o investigație privind aceste probleme este în curs de desfășurare.

Medicii pot crede că potențialul Fosamax de a reduce riscurile de fracturi de șold sau de coloană vertebrală depășește probabil un posibil risc de fracturi ale oaselor coapsei, dar există și alte motive pentru a adopta o abordare prudentă cu acest medicament, precum și cu alte medicamente pentru consolidarea oaselor.

Am sfătuit de mult timp – și am făcut-o din nou recent – că Fosamax, Boniva și alte medicamente din această clasă, cunoscute sub numele de bifosfonați, oferă doar beneficii modeste în construirea oaselor și prevenirea fracturilor. Și, ele prezintă unele riscuri: dureri în gât sau în piept, dificultăți de înghițire și arsuri la stomac. Efecte adverse mai rare, dar serioase și de lungă durată, includ un ritm cardiac anormal (fibrilație atrială); dureri osoase, articulare și musculare incapacitante; și pierderea de os la nivelul maxilarului (osteonecroză)

Dar când vă gândiți că mulți medici prescriu bifosfonați nu doar persoanelor cu osteoporoză de-a dreptul, ci și celor cu osteopenie sau „preosteoporoză”, aceste îngrijorări capătă un plus de urgență. Problema este că nu este la fel de clar că medicamentele sunt eficiente pentru această afecțiune mai puțin gravă, dar mult mai frecventă, care afectează mai mult de jumătate din toate femeile albe aflate la premenopauză din SUA.

În cele din urmă, ar trebui să trebuiască să faceți un compromis între reducerea anumitor tipuri de fracturi osoase, cum ar fi fracturile de șold sau de coloană vertebrală, pentru un risc sporit în cazul altora, cum ar fi oasele coapsei sau pierderea de os la nivelul maxilarului?

În concluzie: Dacă sunteți diagnosticat cu osteopenie, consultanții medicali de la CU vă sfătuiesc cu tărie să folosiți măsuri non-medicamentoase pentru a reduce pierderea osoasă în loc să luați un medicament bifosfonat. Administrarea de suplimente de calciu și vitamina D poate întări oasele, la fel ca și mersul pe jos, dansul și alte activități aerobice de susținere a greutății. Aceste exerciții dezvoltă, de asemenea, mușchii și îmbunătățesc echilibrul, ambele putând contribui la prevenirea căderilor care provoacă fracturi. Puteți reduce și mai mult riscul de căzături prin limitarea cantității de alcool pe care o consumați, prin evitarea somniferelor și prin protejarea locuinței împotriva căzăturilor prin păstrarea cablurilor prelungitoare la distanță, prin instalarea de bare de susținere în baie și de covorașe de cauciuc în cadă sau la duș, precum și prin eliminarea covoarelor libere.

Pentru cei cu osteoporoză care iau deja Fosamax, Boniva sau alte medicamente bifosfonați, luați în considerare luarea unei „vacanțe de medicamente” după cinci ani de utilizare. Rațiunea: Având în vedere că medicamentele rămân active în organism pentru o perioadă atât de lungă de timp după ce încetați să le mai folosiți, este posibil ca administrarea lor să nu mai fie necesară, cu excepția cazului în care medicul dumneavoastră stabilește că pierderea osoasă a devenit galopantă.

– Alan Cassels, blogger invitat

Alan este cercetător în domeniul politicilor privind drogurile la Universitatea din Victoria, British Columbia și coautor al cărții „Selling Sickness: How the World’s Biggest Pharmaceutical Companies Are Turning Us All Into Patients.”

Dacă credeți că ați experimentat un eveniment advers cu acest medicament sau cu orice alt medicament, mai ales dacă este de natură gravă, este important 1) să îi spuneți imediat medicului dumneavoastră și 2) să raportați evenimentul la Food and Drug Administration prin intermediul site-ului web MedWatch al FDA sau sunând la 1-800-FDA-1088.