Benfotiamina optimizează funcția endotelială și vasculară

În studiile clinice din întreaga lume, benfotiamina a demonstrat în mod repetat efecte remarcabile în normalizarea funcției endoteliale.

Celele endoteliale căptușesc interiorul vaselor de sânge. Aceste celule specializate sunt frecvent afectate de nivelul ridicat de zahăr din sânge și de diabet. Atunci când vasele de sânge nu sunt capabile să se relaxeze și să se dilate ca răspuns la cererea crescută de flux sanguin, rezultatul este afecțiunea periculoasă cunoscută sub numele de disfuncție endotelială. Se crede că disfuncția endotelială contribuie la inițierea aterosclerozei și că stă la baza unei mari părți a daunelor asociate cu complicațiile diabetului, în special boala vasculară periferică.

Boala vasculară periferică apare atunci când fluxul sanguin prin arterele de la nivelul brațelor și picioarelor este afectat. Pericolele bolii vasculare periferice includ:

• Fluxul sanguin deficitar la nivelul extremităților care poate provoca dureri de crampe la mers (claudicație intermitentă)
• Căieturi sau abraziuni la nivelul picioarelor care nu se vindecă
• Ulcere și gangrenă la nivelul picioarelor și gambelor care pot necesita amputare.21

Cercetătorii germani au investigat recent eficacitatea benfotiaminei în susținerea funcției endoteliale sănătoase și a fluxului sanguin periferic. În cadrul studiului, pacienții diabetici au consumat o masă care conținea cantități mari de produse finale de glicație avansată (AGE) derivate din alimente gătite la temperaturi ridicate. Se știe că AGEs contribuie la disfuncția endotelială. Subiecții au consumat masa bogată în AGE atât înainte, cât și după trei zile de tratament cu benfotiamină. Indicatorii funcției endoteliale, ai stresului oxidativ și ai AGE au fost măsurați după un post de o noapte în zilele de test și la două, patru și șase ore după mesele de test.22

Mâncarea bogată în AGE a produs singură mai multe modificări dăunătoare, inclusiv:

• Diminuarea semnificativă a fluxului sanguin la extremități
• Creșterea markerilor sanguini ai disfuncției endoteliale
• Elevarea stresului oxidativ
• Niveluri mai ridicate de AGE.22

Modificările dăunătoare cauzate doar de masa bogată în AGE au fost complet prevenite prin suplimentarea cu benfotiamină. Benfotiamina a promovat numeroase îmbunătățiri, inclusiv:

• Fluxul sanguin îmbunătățit în extremități
• Funcția endotelială îmbunătățită
• Diminuarea stresului oxidativ
• Normalizarea nivelurilor de AGE.22

Acest important studiu german demonstrează că AGE contribuie în mod direct la funcția vasculară mult diminuată la diabetici și că utilizarea benfotiaminei previne disfuncția endotelială indusă de AGE, afectarea fluxului sanguin și creșterea stresului oxidativ.22

Două studii recente din Italia validează capacitatea benfotiaminei de a susține funcția endotelială sănătoasă, chiar și în prezența unor niveluri ridicate de glucoză în sânge. Echipe independente de cercetători italieni au arătat că, pe lângă conservarea celulelor endoteliale mature care căptușesc vasele de sânge, benfotiamina protejează, de asemenea, celulele progenitoare endoteliale, sau celulele care se dezvoltă în celule endoteliale. Aceste celule progenitoare sunt esențiale pentru repararea și menținerea unui țesut endotelial sănătos.23,24 În timp ce hiperglicemia, sau nivelul ridicat de zahăr din sânge, interferează cu dezvoltarea normală a celulelor progenitoare, cercetătorii italieni au observat că dezvoltarea normală a acestor celule poate fi restabilită prin administrarea de benfotiamină.23 În mod similar, benfotiamina a inhibat moartea celulelor progenitoare epiteliale umane, care este cauzată de nivelurile ridicate de glucoză.24

Capacitatea benfotiaminei de a susține sănătatea celulelor endoteliale poate avea implicații importante pentru a-i ajuta pe oameni să evite bolile vasculare periferice. Oamenii de știință cred acum că disfuncția endotelială care apare în cazul diabetului poate duce cu ușurință la boala vasculară periferică diabetică.16

Cercetătorii japonezi au descoperit că boala arterială periferică care afectează vasele de sânge ale picioarelor apare frecvent împreună cu disfuncția endotelială. Ca urmare, picioarele nu primesc aportul critic de sânge și oxigen de care au nevoie pentru a rămâne sănătoase și funcționale.25 Mai mult, pacienții diabetici cu boală arterială periferică au mai puține celule progenitoare endoteliale circulante, care sunt necesare pentru a menține funcționarea optimă a vaselor de sânge, astfel încât acestea să poată livra sânge la nivelul membrelor.26

Într-un model de boală vasculară periferică, benfotiamina a îmbunătățit funcția endotelială, ceea ce a restabilit circulația la nivelul picioarelor și a crescut aportul de sânge și oxigen la nivelul țesuturilor. Acest lucru este deosebit de important pentru a menține membrele sănătoase și pentru a evita amputarea, o consecință mult prea frecventă a disfuncției vasculare. În plus, benfotiamina a redus deficitul indus de diabet în celulele progenitoare endoteliale, ceea ce a dus la îmbunătățirea răspunsurilor de vindecare la nivelul picioarelor subiecților diabetici.24

Diabetele declanșează o cascadă de complicații debilitante pentru sănătate

Diabetele este una dintre cele mai dificile afecțiuni de sănătate din zilele noastre, datorită creșterii sale explozive, efectelor devastatoare asupra organismului și dificultății de a trata eficient boala și complicațiile sale.

La o persoană sănătoasă, alimentele sunt transformate în glucoză, care este ulterior absorbită în sânge. Ca răspuns la această creștere a glucozei plasmatice, pancreasul secretă hormonul insulină, care păstorește moleculele de glucoză în celulele organismului, unde sunt stocate sau arse pentru energie.

La persoanele prediabetice și diabetice, însă, celulele rezistă la insulină și la intrarea glucozei în celule. Când se întâmplă acest lucru, celulele specializate din pancreas, cunoscute sub numele de celule insulare, răspund prin pomparea unei cantități mai mari de insulină. În timp, celulele insuliță se consumă cu totul. Rezultatul este hiperglicemia, sau nivelul ridicat al zahărului din sânge, ceea ce face ca pacientul să devină complet dependent de un aport constant de insulină farmaceutică.

În ciuda acestor provocări, majoritatea celulelor mențin concentrații relativ normale de glucoză internă. Cu toate acestea, anumite celule – mai ales celulele endoteliale, care căptușesc interiorul arterelor și capilarelor – sunt mai puțin capabile de autoreglare. Acestea tind să acumuleze niveluri ridicate de glucoză internă, pe care nu o pot metaboliza eficient. Acest lucru face ca produsele intermediare de descompunere a glucozei să se acumuleze, activând căi metabolice care sunt implicate în apariția complicațiilor diabetice.

În special în vasele mici de sânge care alimentează ochii, rinichii și extremitățile, produsele intermediare toxice de descompunere a glucozei lasă o dâră de daune. De exemplu, în retină, acest metabolism disfuncțional al glucozei poate duce la orbire. În rinichi, poate provoca leziuni tisulare ireversibile, ducând în cele din urmă la insuficiență renală. Iar la nivelul extremităților, poate provoca boli vasculare și dureri nervoase, necesitând eventual amputarea.8,10

Benfotiamina reduce riscul de boli de inimă

Individuții cu diabet zaharat suferă de un risc mult crescut de boli de inimă. Benfotiamina poate juca un rol important în strategiile de protejare a sănătății inimii la persoanele cu un nivel ridicat de zahăr în sânge.

Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea din Wyoming a măsurat capacitatea benfotiaminei de a preveni bolile de inimă într-un model experimental de diabet uman de tip II. Un grup a fost transformat în diabetic, în timp ce un al doilea grup de control a rămas normal. Ambele grupuri au primit tratament cu benfotiamină timp de două săptămâni. Oamenii de știință au examinat apoi celulele cardiace din ambele grupuri, evaluând capacitatea lor de contracție și diverși parametri biochimici.27

Cum era de așteptat, diabetul a fost asociat cu un stres oxidativ crescut, care a interferat cu funcționarea sănătoasă a mușchiului cardiac. Tratamentul cu benfotiamină a atenuat multe dintre modificările celulelor cardiace cauzate de diabet, scăzând stresul oxidativ și restabilind funcția celulelor cardiace. Cercetătorii au concluzionat că benfotiamina poate proteja celulele mușchiului cardiac împotriva disfuncției asociate cu diabetul.27

Suplimentarea cu benfotiamină poate fi astfel crucială în protejarea inimii împotriva efectelor adverse ale diabetului.

Benfotiamina favorizează sănătatea rinichilor

Boala de rinichi, sau nefropatia, este una dintre cele mai de temut complicații ale diabetului. Atunci când funcția renală se deteriorează la persoanele cu diabet, este posibil ca rinichii să nu-și mai poată îndeplini sarcina crucială de filtrare a urinei. Ca urmare, diabeticii cu nefropatie avansată trebuie să recurgă la dializă renală sau la un transplant de rinichi. Boala de rinichi crește, de asemenea, riscul de boli cardiovasculare și de mortalitate generală.

Într-un studiu de 24 de săptămâni, oamenii de știință au examinat efectele benfotiaminei și tiaminei asupra subiecților cu diabet. Ambele forme de vitamina B1 au produs modificări benefice în markerii funcției și sănătății rinichilor, inclusiv:

• O inhibiție de 70-80% în dezvoltarea microalbuminuriei, proteină în urină care servește ca semn timpuriu al disfuncției renale
• O normalizare a activității enzimatice asociate cu protecția împotriva bolilor renale
• O reducere cu 50% a nivelurilor de AGE în rinichi
• O reducere a stresului oxidativ asociat cu diabetul (produsă de benfotiamină, dar nu și de tiamină).5,10

Oamenii de știință au remarcat că, deși atât benfotiamina cât și tiamina au ajutat la prevenirea complicațiilor renale asociate cu diabetul, benfotiamina pare a fi o alegere superioară datorită biodisponibilității sale mai mari în organism.5,10 Aceste cercetări indică faptul că benfotiamina și tiamina pot ajuta persoanele cu diabet zaharat să protejeze sănătatea rinichilor lor și să se protejeze împotriva consecințelor devastatoare ale nefropatiei.

Consecințele dăunătoare ale deficitului de vitamina B1

Ingestia de carbohidrați simpli, pe care organismul îi transformă în principal în glucoză, crește automat nevoia de tiamină alimentară. Ca urmare, oamenii suferă adesea de deficit de vitamina B1 atunci când consumă în mod obișnuit o dietă bogată în calorii și carbohidrați cu valoare nutritivă inadecvată.28 Alcoolismul poate duce, de asemenea, la deficit de vitamina B1, având ca rezultat o afecțiune cunoscută sub numele de encefalopatia Wernicke.10

Alte afecțiuni care pot fi asociate cu deficitul de tiamină sunt gastrectomia (îndepărtarea chirurgicală a întregului stomac sau a unei părți a acestuia) și chirurgia bariatrică (utilizată pentru tratarea obezității), care contribuie la dificultăți de absorbție a nutrienților.10

Benfotiamina ajută la evitarea pierderii vederii

În timp ce diabetul amenință sănătatea întregului corp, ochii sunt deosebit de vulnerabili la afectare. Deteriorarea vaselor mici de sânge cauzată de diabet poate duce la retinopatie (o boală a retinei ochiului, care colectează informațiile vizuale) și chiar la orbire.

Cercetătorii din Germania au descoperit că administrarea de benfotiamină a ajutat la prevenirea retinopatiei la subiecții de test cu diabet. Subiecții studiului care au primit benfotiamină timp de 36 de săptămâni au demonstrat niveluri complet normalizate de AGE dăunătoare în retină, ceea ce a determinat echipa de cercetare să concluzioneze că benfotiamina poate ajuta la prevenirea sau întârzierea apariției și progresiei retinopatiei diabetice.8

Benfotiamina pare să asigure o protecție esențială pentru ochi, ajutând la prevenirea retinopatiei diabetice care afectează vederea.

Concluzie

De zeci de ani, benfotiamina a fost utilizată în siguranță ca medicament pe bază de prescripție medicală în Europa, unde acest derivat natural al vitaminei B1 și-a demonstrat eficacitatea în prevenirea multor complicații grave ale hiperglicemiei prelungite.

Consumatorii din America pot avea acum acces ușor la benfotiamină ca supliment alimentar cu costuri reduse. Investigațiile de laborator și studiile controlate au confirmat faptul că benfotiamina ameliorează și poate chiar inversa neuropatia diabetică, boala renală, afectarea cardiacă, disfuncția endotelială, boala vasculară periferică și retinopatia diabetică. Cu capacitatea sa dovedită de a conferi un sprijin cu spectru larg pentru vasele de sânge, nervi, rinichi, ochi și inimă, benfotiamina ar trebui să fie considerată o apărare de primă linie împotriva consecințelor debilitante ale diabetului și ale glicemiei ridicate.

.