Verses 1-17

2 Tesaloniceni 2:1-2. Acum vă rugăm, fraților, prin venirea Domnului nostru Isus Hristos și prin adunarea noastră la El, să nu vă clătinați curând în minte și să nu vă tulburați, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin scrisoare, ca de la noi, ca și cum ziua lui Hristos este aproape.

În Biserica lui Hristos, învățătura a fost întotdeauna că Hristos vine repede, iar această învățătură nu trebuie niciodată retrasă, pentru că El vine repede, așa cum i-a spus lui Ioan în Apocalipsa. În același timp, această învățătură a dat ocazia unor oameni prezumțioși să profețească faptul că la un moment dat va veni Hristos. Ei nu știu nimic despre aceasta, iar profețiile lor nu merită răsuflarea pe care o cheltuiesc pentru a le rosti, și avem astăzi ceea ce a scris apostolul către tesaloniceni: –

2 Tesaloniceni 2:3. Nimeni să nu vă amăgească în nici un fel; căci ziua aceea nu va veni, dacă nu va veni mai întâi o cădere și nu se va arăta omul păcatului, fiul pierzării;

Cred că, într-o mare măsură, acest lucru s-a întâmplat deja și că „omul păcatului” a fost arătat. Acest „fiu al pierzării” a avut o domnie lungă, întunecată și teribilă asupra miriadelor de oameni, și încă mai stă pe cele șapte coline ale Romei și domnește peste mulțimi de tovarăși ai săi de păcat. Dar Pavel susținea că este consecvent să te aștepți ca Domnul să vină repede și totuși să știi că anumite evenimente trebuie să aibă loc înainte de a veni. Aceasta este exact starea, cred eu, la care va ajunge mintea unui om dacă citește cu sârguință și imparțialitate Scripturile, în special părțile profetice ale acestora. Domnul va veni într-un ceas pe care noi nu-l credem, totuși există indicații clare despre anumite lucruri care trebuie să se întâmple înainte ca El să vină.

2 Tesaloniceni 2:4. care se împotrivește și se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau de tot ce este închinat; astfel încât el, ca Dumnezeu, șade în templul lui Dumnezeu, arătându-se pe sine însuși că este Dumnezeu.

S-a spus că Papa de la Roma este infailibil, că interpretarea sa a Scripturii, oricare ar fi ea, este la fel de valabilă ca și Scriptura însăși, și că tot ceea ce alege el să decreteze trebuie să fie ascultat de credincioși. Acestea sunt unele dintre pretențiile chiar și în această zi ale „omului păcatului”.

2 Tesaloniceni 2:5-7. Nu vă aduceți aminte că, atunci când eram încă cu voi, v-am spus aceste lucruri? Și acum știți ce reține, ca să se arate la vremea lui. Căci taina nelegiuirii lucrează deja:

Existau anumite motive pentru care acea nelegiuire gigantică trebuia să înceapă să se dezvolte chiar în timp ce Imperiul Roman era la putere pentru a o ține în frâu; și când acesta a trecut, a existat ocazia ca „taina nelegiuirii” să devină despotul lumii.

2 Tesaloniceni 2:7-10. Numai cel care lasă acum va lăsa, va lăsa, până când va fi scos din cale. Și atunci se va arăta cel Rău, pe care Domnul îl va mistui cu duhul gurii Sale și îl va nimici cu strălucirea venirii Sale: el, a cărui venire este după lucrarea lui Satana, cu toată puterea și semnele și minunile mincinoase și cu toată înșelăciunea nedreptății în cei ce pier, pentru că n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți.

Acesta este ultimul păcat dintre toate, că oamenii neevlavioși nu primesc „dragostea adevărului”. Dacă ar fi ei înșiși adevărați, ar iubi adevărul; dacă harul lui Dumnezeu ar fi în ei, propriul său adevăr prețios ar fi prețuit de ei mai presus de orice altceva, dar când oamenii resping în cele din urmă adevărul prin care ar putea fi mântuiți, Dumnezeu îi vizitează cu judecăți teribile.

2 Tesaloniceni 2:11-17. Și pentru aceasta Dumnezeu le va trimite o amăgire puternică, ca să creadă o minciună, ca să fie osândiți toți cei care nu au crezut adevărul, ci au avut plăcere în nedreptate. Dar noi suntem datori să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraților iubiți de Domnul, pentru că Dumnezeu v-a ales de la început pentru mântuire, prin sfințirea Duhului și prin credința în adevăr, la care v-a chemat prin Evanghelia noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Isus Hristos. De aceea, fraților, stați tari și păstrați tradițiile pe care ați fost învățați, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. Acum, însuși Domnul nostru Isus Hristos și Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat mângâiere veșnică și bună nădejde prin har, să mângâie inimile voastre și să vă întărească în orice cuvânt și lucrare bună.

Așa să fie, pentru numele lui Isus! Amin.