Discuția crescândă despre utilizarea corectă a cateterelor midline aduce în discuție o altă problemă conexă. Care este definiția pentru vezicant și iritant? Care sunt diferențele și asemănările?
Următoarele definiții sunt preluate din glosarul din Standardele de practică a nursingului de perfuzie din 2011.

• Vezicant. Un agent capabil să provoace vezicule, descuamare tisulară sau necroză atunci când scapă din calea vasculară prevăzută în țesutul înconjurător.
• Iritant. Un agent capabil să producă disconfort sau durere de-a lungul lumenului intern al venei.

Aceste definiții indică o diferență majoră în ceea ce privește locul în care are loc vătămarea. Pentru un agent vezicant, vătămarea are loc în țesutul subcutanat ÎN AFARĂ de venă. În cazul iritanților, afectarea are loc la nivelul peretelui venos ÎN INTERIORUL lumenului.
Vesicantele provoacă leziuni tisulare care pot necesita SAU nu o intervenție chirurgicală. Observați în definiție utilizarea cuvântului „sau” – vezicule, descuamare a țesutului SAU necroză. Vâscozitatea și descuamarea țesuturilor reprezintă leziuni tisulare, dar necroza poate să nu fie prezentă. Este nevoie de timp pentru a vindeca zona, să sperăm că fără o distrugere permanentă a țesuturilor. Necroza necesită o debridare chirurgicală și poate chiar o grefă de piele pentru a permite vindecarea completă. Vezicantele produc această întreagă gamă de leziuni tisulare, leziunile având loc la nivelul țesutului subcutanat la sau în apropierea punctului în care lichidul iese din venă. Acest lucru poate fi la punctul de puncție al venei sau la locul unde se află vârful cateterului sau la ambele.
Iritanții cauzează flebită (inflamarea venei) și tromboflebită (trombus plus inflamație), astfel încât leziunea are loc în interiorul lumenului venei. Acest proces inflamator poate produce edem sever, dar nu există o infuzie de lichid care se scurge din venă în țesutul subcutanat. Atunci când se utilizează catetere periferice pentru perfuzii, acest lucru are loc în venele superficiale, de unde și diagnosticul de tromboflebită superficială. Când apare cu un PICC sau un alt CVAD, este cel mai adesea o tromboflebită venoasă profundă.
Termenul, „extravazare” se referă la scurgerea de lichid vezicant/medicamente în țesutul subcutanat. Dar acest termen nu este utilizat atunci când evenimentul provine de la un iritant din interiorul lumenului venos.
Semnele și simptomele se suprapun adesea între aceste 2 complicații. Poate fi dificil pentru asistentele de personal să distingă diferența și aici sunt necesare cunoștințele și abilitățile unei asistente de perfuzie.