Femininul sacru este un concept care recunoaște că „Dumnezeu”, în ultimă instanță, nu este nici masculin, nici feminin, din punct de vedere antropomorfologic, ci o Esență divină (Goddessence) dincolo de formă și dualitate – o esență care se află în echilibru și unificare a principiilor masculin și feminin – o „Immanență” dinamică interdependentă care pătrunde în toată viața. Icoana asiatică Yin Yang este o bună reprezentare a acestei idei.

Cu toate acestea, a vedea divinul ca un concept abstract de conștiință omniprezentă, sau imanență, este o provocare pentru majoritatea oamenilor. Cu toții avem o nevoie umană de bază de a pune inexplicabilul într-o formă tangibilă pentru a explora relația noastră cu el. Astfel, avem tendința de a antropomorfiza sau de a atribui caracteristici umane necunoscutului. Cu alte cuvinte, denumim și atribuim o formă unui concept abstract pentru a ne raporta la el la nivelul nostru de abilitate. Astfel, Esența Divină sau Absolutul a devenit o figură de Dumnezeu „Tată” pe care am fost învățați să o vizualizăm, să ne rugăm și să ne imaginăm că avem o relație personală cu ea.

Din păcate, faptul de a vedea Esența Divină vastă, infinită, absolută și indescriptibilă doar sub forma metaforei și simbolului masculin a limitat grav potențialul nostru spiritual uman și a împiedicat foarte mult capacitatea noastră de a trăi în pace și echilibru pe acest pământ.

În ultimele câteva mii de ani, sistemele de credințe religioase dominante ale lumii noastre au fost patriarhale, care au sancționat o etică societală ce îl ridica pe Dumnezeu Tatăl deasupra Mamei Pământ și pe bărbat deasupra femeii.

Dar nu a fost întotdeauna așa! Este vital să ne amintim că timp de eoni înainte de patriarhat, de-a lungul erei paleolitice și neolitice de dinainte de „istoria lui”, au existat în întreaga lume societăți care onorau „Mama/Femeia și Pământul” și care trăiau într-o cultură mai egalitară, durabilă și pașnică, care a prosperat fără război timp de mii de ani. Este urgent să redescoperim și să exhumăm memoria pierdută a acestor culturi pentru a ne informa și a ne inspira să construim o fundație mai stabilă pentru viitorul societății.

Remememorând aceste civilizații matrifocale pierdute autentifică și validează semnificația Femininului Sacru și importanța femeilor și a valorilor feminine pe măsură ce reconstruim o unitate globală mai sănătoasă.

Este timpul să echilibrăm principiile masculine și feminine în sistemele noastre de credință, în doctrinele noastre religioase, în ethosul nostru cultural și în noi înșine. Pentru a obține acest echilibru, trebuie să ne mutăm pentru o vreme atenția către ideea de Maternitate Universală – trebuie să explorăm metafora Mamei, simbolul Zeiței și modelul de Preoteasă. Trebuie să scoatem la lumină dovezile arheologice ale zeițelor antice și ale poveștilor lor. Trebuie să punem accentul pe iubirea, înțelepciunea, compasiunea și creativitatea „maternă”, precum și pe respectarea sexualității ca fiind naturală și sacră. Trebuie să împuternicim femeile și să celebrăm contribuția lor la spiritualitate, cultură și societate. Și trebuie să ne trezim pe noi înșine, să ne învățăm copiii și să ne educăm bărbații.

Conștientizarea Femininului Sacru ne va ajuta să apreciem natura feminină din femei și bărbați. Conștientizarea unei Maternități Universale ne va ajuta să respectăm pământul și Mama Natură. Conștientizarea Principiului Feminin ne va ajuta să onorăm trecerile biofizice și emoționale ale femeilor prin viață și să ajutăm toți oamenii (în special femeile) să atingă o stimă de sine sănătoasă. Iar această conștientizare va încuraja toate persoanele să găsească echilibrul și pacea interioară, sporind astfel respectul și toleranța reciprocă – ceea ce, în cele din urmă, va promova o mai mare armonie mondială.

Este timpul să onorăm Femininul Sacru. „Onorarea Femininului Sacru”, în sens spiritual, înseamnă valorizarea principiului feminin, alături de cel masculin, ca aspecte egale și fundamentale ale Divinității. La nivel planetar, înseamnă să respectăm și să ne vindecăm Mama Pământ. Din punct de vedere cultural, înseamnă revigorarea arhetipului Zeiței prin intermediul divertismentului și al artelor și folosirea unui limbaj care să acorde un accent egal pronumelor „ea” și „ei”. Din punct de vedere societal, înseamnă recrearea rolului de Preoteasă și respectarea contribuției femeilor în afaceri, știință, artă și politică, precum și în casă și în comunitate. Din punct de vedere religios, înseamnă oferirea de ceremonii și servicii care reafirmă legătura noastră cu divinul, cu Zeița, cu pământul și cu fiecare dintre noi. În sens uman, a onora Femininul Sacru înseamnă să prețuiești în mod deosebit valoarea înnăscută a minții, corpului și sufletului femeii, precum și să apreciezi calitățile „feminine” din caracterul masculin.

.