Obiectiv: Scopul acestui studiu a fost de a clarifica evoluția naturală a leziunilor nodulare hipoatenuante la pacienții cu boală hepatică cronică legată de virusuri, reprezentate pe CT dinamic.

Materiale și metode: Șaizeci de leziuni (dimensiune medie, 1,3 cm) care prezintă hipoattenuare sau izoattenuare în fazele arterială și întârziată ale CT dinamice au fost evaluate retrospectiv cu CT suplimentare (în medie, șase examinări) pentru o perioadă medie de 838 de zile. Punctul final primar a fost apariția unor zone hiperatenuante în cadrul leziunilor hipoatenuante, un fenomen numit conversie de atenuare. Ratele cumulate de conversie a atenuării care sugerează ratele de transformare malignă au fost calculate cu metoda Kaplan-Meier, iar factorii care afectează rata de conversie a atenuării au fost analizați cu ajutorul modelului Cox proportional hazard.

Rezultate: Treizeci și șase (60%) din 60 de leziuni hipoatenuante s-au transformat în leziuni hiperatenuante, 21 au rămas neschimbate, iar trei au dispărut spontan. Cele 36 de leziuni care au devenit hiperatenuante au fost împărțite în două subgrupe în funcție de modelul de augmentare a leziunilor: hiper-în-hipoatenuante (n = 25) și în întregime hiperatenuante (n = 11). Ratele cumulative de conversie a atenuării pentru cele 60 de leziuni hipoatenuante au fost de 15,8%, 44,3% și 58,7% la 1, 2 și 3 ani. Leziunile hiper-în-hipoatenuante au prezentat o progresie mai rapidă spre leziuni complet potențate. Rezultatele pozitive pentru anticorpii virali împotriva hepatitei C (p = 0,028) și dimensiunea inițială a leziunii (p = 0,007) au arătat o corelație pozitivă cu rata de conversie a atenuării.

Concluzie: Leziunile nodulare hepatice hipoatenuante din boala hepatică cronică reprezentate pe CT dinamic au un potențial malign ridicat și trebuie urmărite cu o atenție specială la conversia de la hipoatenuare la hiperatenuare pentru a determina momentul optim de tratament.