În decembrie anul trecut, un raport al Comisiei de Informații a Senatului a dezvăluit modul în care doi psihologi au fost implicați în elaborarea metodelor de „interogare îmbunătățită” ale CIA, folosind teoria psihologului Martin Seligman despre neajutorarea învățată pentru a justifica practici controversate, cum ar fi waterboarding și privarea de somn – un lucru pe care Seligman însuși l-a repudiat.* Problema este că, pe lângă faptul că sunt reprobabile din punct de vedere moral, metodele de interogare bazate pe forță și intimidare nu funcționează.
„Metodele coercitive, de confruntare, duc de fapt la închiderea deținutului”, spune psihologul Christian Meissner de la Iowa State University, care studiază tehnicile de interogare. „Tactici mai eficiente se bazează pe cooperare, care poate fi facilitată folosind principii de influență socială despre care știm că funcționează foarte bine.”
Potrivit Asociației Americane de Psihologie, dacă un psiholog îndeplinește anumite condiții, principala dintre ele fiind „să nu facă rău”, este permis ca el sau ea să ajute la interogatorii. Așadar, există o modalitate etică de a extrage o mărturisire de la cineva?
Pentru a afla, în 2009, președintele Barack Obama a convocat Grupul de interogare a deținuților de mare valoare (HIG), alcătuit din psihologi cognitivi și sociali și alți experți. În această iarnă, HIG, condus de Meissner, și-a publicat concluziile într-un număr special al revistei Applied Cognitive Psychology. Interogatoriile etice nu numai că sunt posibile, dar eficiența lor este, de asemenea, solid susținută de cercetare.
În dreapta se regăsesc unele dintre cele mai interesante constatări ale HIG. Deși au fost dezvoltate pentru forțele de ordine, nu există niciun motiv să credeți că aceste strategii nu vor funcționa și în cazul adolescenților mincinoși, soților și colegilor de serviciu din viața dumneavoastră, dacă aveți nevoie să ajungeți la fondul problemei.
1. Construiți relații. Gândiți-vă că este doar un „polițist bun”. Cercetătorii au descoperit că faptul de a părea empatic determină țintele interogatoriilor să se deschidă mai mult decât atunci când interogatorul este rece și acuzator. Multe dintre celelalte tehnici descrise în jurnal depind de existența unei ținte cooperante, ceea ce face ca acest pas să fie cu atât mai important. „Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să dezvolți cooperarea, relația”, spune Meissner. „Odată ce ai o persoană cooperantă, întrebarea este: Cum obțin de la ea toate informațiile pe care le pot obține?”
2. Completați spațiul gol. Pentru a obține aceste informații, în loc să puneți întrebări directe, spuneți-i țintei dvs. o poveste despre ceea ce a făcut, lăsând persoana să creadă că știți deja ce s-a întâmplat. Pe măsură ce furnizați narațiunea, partea vinovată va furniza apoi detalii și corecții. Aceasta se numește tehnica Scharff, denumită după numele celui care a dezvoltat-o, Hanns Scharff, un anchetator german în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Într-un studiu din 2014 s-a demonstrat că tehnica obține mai multe informații decât interogatoriul direct. Persoanele interogate prin această metodă tind, de asemenea, să subestimeze cât de mult împărtășesc.
3. Surprindeți-le. Persoanele care sunt interogate știu adesea că sunt suspecte, așa că își exersează răspunsurile din timp. În plus, mincinoșii sunt supuși unui efort cognitiv ridicat, deoarece încearcă să își păstreze povestea corectă și, în același timp, să acționeze calm și liniștit. Dacă îi întrebați ceva neașteptat, deseori se poticnesc atunci când sunt puși în dificultate – permițându-vă să îi prindeți în minciună.
4. Cereți povestea pe dos. Spre deosebire de ceea ce cred majoritatea oamenilor, cei care spun adevărul sunt mai predispuși să adauge detalii și să-și revizuiască poveștile în timp, în timp ce mincinoșii au tendința de a-și păstra poveștile la fel. „Inconsecvența este de fapt doar un aspect fundamental al modului în care funcționează memoria”, spune Meissner. O tehnică pe care interogatorii o folosesc pentru a profita de această ciudățenie se numește „reverse telling” – cerându-le oamenilor să își amintească evenimentele înapoi în timp, mai degrabă decât înainte. Această strategie are un dublu efect: Pentru cei care spun adevărul, aceasta facilitează reamintirea – într-un alt studiu HIG, povestirea inversă a produs de două ori mai multe detalii decât povestirea cronologică. Pentru mincinoși, sarcina devine mai dificilă atunci când este pusă în sens invers; aceștia devin mai predispuși să simplifice povestea sau să se contrazică pe ei înșiși.
5. Rețineți dovezile până la momentul crucial. Într-un studiu realizat în luna martie a anului trecut, atunci când oamenii au fost confruntați cu potențiale dovezi ale greșelilor lor la începutul interviului, fie au tăcut și au adoptat o postură extrem de ostilă, fie și-au vărsat imediat nervii, în funcție de individ. Decât să riște prima variantă, cercetătorii i-au sfătuit pe cei care caută adevărul să urmeze o cale de mijloc, făcând aluzie la dovezi fără a face acuzații directe – cel puțin nu imediat.
*Erratum (4/15/15): Această propoziție a fost editată după publicare pentru a corecta numele lui Martin Seligman.