Deficiența vizuală cerebrală/corticală (CVI) este o tulburare vizuală neurologică. Pierderea sau afectarea vederii din cauza unei leziuni sau a unei boli cerebrale poate apărea în orice moment al vieții.
CVI poate fi întâlnită la copiii care funcționează la niveluri echivalente cu cele ale colegilor tipici, precum și la copiii cu dizabilități ușoare până la severe. Gradul de afectare neurologică și IVC depinde de momentul apariției, precum și de localizarea și intensitatea afectării. Este o afecțiune care indică faptul că sistemele vizuale ale creierului nu interpretează sau nu înțeleg în mod consecvent ceea ce văd ochii.
CVI este suspectată prin:
- un examen oftalmologic normal sau aproape normal care nu explică performanța vizuală
- un istoric medical care include de obicei probleme neurologice
- prezența unor caracteristici vizuale/comportamentale unice
Cauzele IVC includ lipsa sau insuficiența de oxigen (anoxie, hipoxie, ischemie și asfixie), hemoragie intraventriculară, anomalii de dezvoltare a creierului, traumatism cranian, hidrocefalie, infecții ale sistemului nervos central precum encefalita și meningita sau cauze necunoscute.
Comportamente vizuale unice ale IVC (copilul poate demonstra 1 sau mai multe dintre aceste comportamente):
- Examen oftalmologic normal sau minim anormal (IVC poate coexista cu deficiențe vizuale oculare) care nu explică performanța vizuală
- Dificultăți cu noutatea vizuală (preferă să se uite la obiecte familiare, poate fi lipsit de curiozitate vizuală)
- Poate participa vizual doar în spațiul apropiat
- Dificultăți cu complexitatea vizuală (performează cel mai bine atunci când este prezentată o singură intrare senzorială la un moment dat, când mediul înconjurător este lipsit de dezordine vizuală sau când obiectul prezentat este simplu)
- Dificultăți cu aglomerația vizuală (își apropie ochii de materiale pentru a încerca să elimine excesul de intrare vizuală)
- Comportamente de privit fără scop/cu privire la lumină
- Fotofobie sau sensibilitate la lumină
- Preferință de culoare (roșu și galben, dar ar putea fi orice culoare)
- Preferințe privind câmpul vizual
- Poate fi capabil să utilizeze viziunea periferică mai eficient decât viziunea centrală
- Poate utiliza viziunea periferică atunci când i se prezintă un stimul vizual, apărând ca și cum ar privi în altă parte față de țintă
- Letență vizuală (răspunsurile vizuale sunt lente, adesea întârziate)
- Atracție la mișcare (mișcarea obiectului motivează atenția vizuală și îmbunătățește înțelegerea obiectului ca întreg)
- Răspunsuri reflexe vizuale absente sau atipice (poate să nu clipească la o atingere pe nas sau la un obiect care se mișcă rapid spre el)
- Comportamente motorii vizuale atipice (privirea și atingerea apar ca funcții separate…copilul se uită, întoarce capul de la obiect, apoi întinde mâna după obiect)
- Poate prezenta o percepție slabă a adâncimii, ceea ce influențează capacitatea lor de a ajunge cu precizie la o țintă
- Supra-stimularea poate duce la oboseală, sau într-o atenție vizuală scurtă
- Poate fi capabil să navigheze prin medii aglomerate fără să se lovească de lucruri (folosește „blindsight” un sistem vizual al trunchiului cerebral)
Gradul de IVC poate varia de la ușor (copil cu dezvoltare tipică, cu comportamente vizuale atipice limitate) la sever (dizabilități multiple cu multe comportamente vizuale atipice). Gradul de afectare neurologică și IVC depinde de momentul apariției, precum și de localizarea și intensitatea afectării. Este o afecțiune care indică faptul că sistemele vizuale ale creierului nu interpretează sau nu înțeleg în mod consecvent ceea ce văd ochii. Prezența CVI nu este un indicator al capacității cognitive a copilului. Unele comportamente vizuale pot fi rezolvate, în timp ce altele pot necesita adaptări de mediu pentru ca copilul să aibă succes la școală și acasă.