Deshidratarea este o situație în care o persoană pierde suficientă apă din corp pentru a provoca afectarea funcționării organelor și sistemelor sale.

De ce sunt copiii expuși riscului de deshidratare?

Copiii, alături de vârstnici, sunt expuși riscului de deshidratare, datorită unei combinații de mai mulți factori:

În primul rând, pentru că sunt un grup de persoane care, din cauza vârstei, suferă mai frecvent de infecții care declanșează febră și simptome gastro-intestinale, cum ar fi vărsături sau diaree, care produc o pierdere de apă din organism. Și nu numai în cazul gastroenteritelor, ci și în cazul altor infecții, cum ar fi cele respiratorii (răceli, sinuzite, pneumonii, bronșite) sau infecții urinare.

În al doilea rând, pentru că procentul de apă din compoziția lor corporală este mai mare. La un nou-născut, aproximativ 70% din greutatea sa corporală este reprezentată de apă. Acest procent scade progresiv odată cu creșterea, până când la vârsta adultă se situează între 50 și 60%, în funcție de vârstă și sex.

În al treilea rând, pentru că având un volum corporal mai mic, raportul dintre suprafața corporală și greutatea lor este mai mare. Acest lucru înseamnă că pierderea de apă prin piele și membranele mucoase, prin evaporare, este proporțional mai mare decât la un adult.

În plus, mecanismele compensatorii ale organismului pentru pierderea de lichide nu sunt suficiente la începutul vieții. Capacitatea unui nou-născut de a concentra urina și, prin urmare, de a reduce pierderea de apă, este mai mică decât cea a unui copil de vârstă școlară sau a unui adult, ceea ce îl face mai vulnerabil în aceste situații.

Și, în sfârșit, pentru că, în cazul copiilor mai mici, aceștia au un acces restrâns la lichide, deoarece nu sunt autonomi în a merge să bea și depind de îngrijitori pentru a le oferi lichide în situații de pierdere crescută, cum ar fi boala sau căldura din mediul înconjurător.

Astfel, în cadrul copilăriei, grupul cel mai expus la risc, în funcție de vârstă, sunt nou-născuții și sugarii.

Deshidratarea și medicamentele cronice

Chiar dacă este rară administrarea de medicamente cronice de către copii, trebuie remarcat faptul că unele dintre acestea pot contribui la agravarea simptomelor de deshidratare. Un exemplu foarte evident al acestui tip de medicament este reprezentat de diuretice (furosemid, spironolactonă…), care au ca efect creșterea pierderii de apă prin urină pentru a compensa problemele cardiace sau renale…

De asemenea, trebuie ținut cont, dacă copilul ia vreun medicament cronic, de faptul că nivelurile acestuia în sânge, și odată cu ele efectul terapeutic (benefic) și efectele adverse (nocive), pot fi temporar alterate în caz de deshidratare. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să ne alarmăm, dar trebuie luat în considerare, de exemplu în cazul copiilor tratați cu medicamente antiepileptice, pentru că în această situație epilepsia lor se poate decompensa temporar.

Care sunt simptomele?

Simptomele se datorează, pe de o parte, pierderii de apă din organism și de electroliți (săruri minerale) și, pe de altă parte, mecanismelor compensatorii pe care organismul nostru le pune în acțiune pentru a încerca să compenseze acest lucru. Unele dintre acestea sunt:

• Deteriorare a stării generale, cu carii
• Gură uscată, fără salivă sau cu salivă păstoasă, de culoare albicioasă
• Paloare
• Ochi înseninați
• Respirație anormală
• Plâns fără lacrimi
• Diminuarea cantității de urină
• Setea crescută

Aceste manifestări, împreună cu alte semne clinice, sunt evaluate pe diferite scale utilizate pentru a evalua gradul de deshidratare al unui copil (scala Gorelick, scala Academiei Americane de Pediatrie, Scala clinică de deshidratare…).).

Dacă într-o situație de boală se observă la un copil una sau mai multe dintre acestea, este important să se consulte un medic pediatru.

Cum poate fi prevenită deshidratarea?

În situații de boală precum cele descrise mai sus (febră, vărsături, diaree) este foarte important să se ofere copilului multe lichide pentru a menține o stare bună de hidratare. În afară de apă, lichidele oferite ar trebui să conțină glucoză (zahăr) și săruri minerale, deoarece vărsăturile și diareea nu numai că fac să se piardă apă, ci și zaharuri și minerale cum ar fi sodiul, potasiul și clorul.

Aceste substanțe sunt esențiale pentru a menține cea mai bună funcționare posibilă a organelor și sistemelor corpului nostru. Nivelurile lor sunt adesea alterate în situații de deshidratare (hiper- sau hiponatremie, hipoglicemie…), ceea ce poate agrava simptomele deshidratării.

De aceea se recomandă înlocuirea pierderilor cu seruri de rehidratare orală disponibile în farmacii.

În alte situații în care pierderea de apă din organism prin transpirație crește, cum ar fi vara și în timpul activității fizice prelungite, se recomandă utilizarea apei ca principal agent de rehidratare, însoțită de alimente care furnizează carbohidrați, săruri minerale și apă, cum ar fi fructele. Băuturile izotonice pentru sportivi nu sunt necesare pentru copii, iar utilizarea lor regulată poate avea efecte nocive asupra sănătății.