Estela Laredo Sal

Diplomada en Fisioterapia

ANATOMIA DESCRITIVĂ A Gleznei

Unirea gambei cu piciorul la nivelul articulației gleznei asigură transmiterea forțelor exercitate asupra membrului inferior în poziție verticală și în timpul locomoției.

Articulația gleznei este formată din trei articulații:

• Articulația tibioperoneo-astragalină
• Articulațiile subtalare (anterioară și posterioară)

ARTICULAȚIA TIBIOPERONEO-ASTRAGALINĂ

Constituie un „giulgiu” format de tibie și peroneu în care pătrunde talusul.

Suprafețele articulare din care este alcătuită sunt:

• Trohlea, formată din tibie și peroneu, reprezentată de suprafața inferioară a epifizei inferioare a tibiei, de suprafața externă a maleolei interne a tibiei și de suprafața internă a maleolei peroneale.
• Suprafața articulară a talusului pentru această articulație este reprezentată de scripetele astragalar (pe fața superioară), fațeta în formă de virgulă (situată pe fața internă care se articulează cu maleola internă) și de o suprafață articulară ovoidală pentru fibulă pe fața externă.

Capsula articulară își ia inserția în vecinătatea suprafețelor articulare

O astfel de articulație este clasificată ca o trohleartroză și, prin urmare, va avea o singură axă de mișcare prin care va efectua flexie-extensie; în consecință, atașamentele ligamentare sunt mai ales pe laturi.

Ligamentul lateral intern al gleznei își are originea la maleola tibială și de aici se va împărți în două fascicule, cel superficial sau deltoidian până la calcaneu și cel profund care merge până la talus
Este în tensiune permanentă din cauza poziției normale a piciorului, orientat ușor spre exterior

Ligamentul lateral extern al gleznei își are originea în maleola peroneală și este împărțit în trei:

• Faza peroneoastotalară anterioară, se termină la gâtul talusului.

Este fasciculul cel mai frecvent lezat

• Fășura peroneo-calcanică, se inseră pe fața posteroexternă a calcaneului
• Fășura peroneoastragalică posterioară, se termină pe fața posteroexternă a talusului.

Acest ligament, în ansamblul său, limitează inversiunea; entorsele de gleznă se datorează, de obicei, unei hiperinversiuni a piciorului.

ARTICULAȚIILE SUBASTRAGALE

Articulațiile astragalo-caneale anterioare și posterioare plus ligamentul interosos formează un ansamblu desemnat sub denumirea de articulația subtalară

Ligamentul interosos sau ligamentul articulat ocupă sinusul tarsului; sinusul nu este decât suprapunerea a două șanțuri, unul al talusului și celălalt al calcaneului, iar prin el trece ligamentul care ține cele două oase ferm împreună și le menține în mișcare la unison.

Rețineți poziția specială a talusului, care este superioară față de restul și îi permite să distribuie greutatea corpului în parte spre calcaneu și în parte spre capetele metatarsiene.

BIOMECANICA ARTICULAȚIEI GÂNDULUI

Prin intermediul unui ax bimaleolar și cu talusul colaborând cu oasele piciorului, glezna poate efectua mișcări de flexie/extensie (dorsiflexie/flexie plantară)
Colaborând talusul cu oasele piciorului, se obțin mișcări combinate care sunt inversia (apropiere + rotație internă + flexie plantară) și eversia (separare + rotație externă + dorsiflexie)

ZONELE MUSCULARE

Anatomia gleznei și cele mai frecvente leziuni

Anatomia gleznei și cele mai frecvente leziuni

Anatomia gleznei și cele mai frecvente leziuni

Anatomia gleznei și cele mai anatomia și leziunile cele mai frecventelAnatomia gleznei și leziunile cele mai frecventel

.

FRACTURI DE Gleznă

Fracturile de gleznă sunt cel mai frecvent tip de fractură tratată de chirurgii ortopezi-

Fracturile de gleznă sunt cel mai frecvent tip de fractură tratată de chirurgii ortopezi-

Fracturile de gleznă sunt cel mai frecvent tip de fractură tratată de chirurgii ortopezi-

Fracturile de gleznă sunt cel mai frecvent tip de fractură tratată de chirurgii ortopezi.

Sunt cauzate de mișcări forțate ale piciorului în adducție, abducție, pronație, supinație, combinată, torsiune, șoc vertical (forme foarte diverse)
Fracturile de deasupra sindesmozei nu afectează în mod direct articulația tibioperonieră-astragală și, prin urmare, nu au de obicei alte complicații decât o posibilă rigiditate post-immobilizare; articulația în sine este mai greu de recuperat, cu excepția cazului în care este perfect redusă.

CLASIFICARE

CLINICĂ

• Dureri
• Deformitate
• Impotență funcțională
• Impotență funcțională

.

• Mișcări anormale
• Crepitație

TRATAMENT OTOPEDIC

Reducție și fixare în ghips timp de 8- 12 săptămâni.12 săptămâni, ghips de mers (călcâi) după 4-6 săptămâni.

Fizioterapie în timpul imobilizării ghipsate: mobilizarea articulațiilor libere, antrenamentul izometric al mușchilor gambei și coapsei, exerciții care implică întregul membru inferior, cum ar fi ridicarea, întinderea etc. de asemenea, verticalizarea progresivă și mersul fără sprijin, echilibrarea pe membrul sănătos, ridicarea progresivă a greutății atunci când se observă semne de consolidare.

După îndepărtarea ghipsului

• Masajul circulator al piciorului și membrului inferior în declin
• Bandaj elastic în timpul zilei
• Termoterapie (IF, parafină, căldură profundă)
• Electroterapie antialgică (frecvență joasă, US)
• Electroterapie, US)
• Mobilizări active și pasive ale tuturor articulațiilor piciorului și genunchiului, dacă este necesar
• Hidroterapie
• Cinetoterapie rezistată a musculaturii gleznei și piciorului
• Corecția mișcărilor piciorului în timpul mersului
• Reeducare propriocettivă cu plăci instabile
• Învățarea la efort, cum ar fi scările, biciclete, sport progresiv

TRATAMENTURGIC

Fractură se reduce și se fixează cu osteosinteză (fixator extern, placă cu șuruburi…).). În plus, ghips/splint pentru imobilizare, cu excepția fixatorilor externi-

Suport complet între 2 și 12 săptămâni (de obicei la 8 săptămâni). Mai devreme dacă ligamentele sunt intacte.

Fizioterapie cu ghips: la fel ca și tratamentul ortopedic.

După îndepărtarea ghipsului: și în acest caz la fel ca și cel ortopedic, cu excepția îndepărtării electroterapiei în cazul materialului de osteosinteză și adăugarea masajului cicatricial.

Anatomia gleznei și leziunile cele mai frecventel
Anatomia gleznei și leziunile cele mai frecventel
Anatomia gleznei și leziunile cele mai frecventelAnatomia gleznei și leziunile cele mai frecventelAnatomia gleznei și cele mai frecvente Anatomia gleznei și cele mai frecvente leziunil

PATOLOGIILE MAI FRECvente ale gleznei:

SPINCE

Glezna este stabilizată lateral de ligamentele laterale, ligamentul extern (LLE) fiind cel mai frecvent lezat, la rândul său din cele 3 fascicule care alcătuiesc ligamentul cel mai afectat în entorse este de obicei ligamentul peroneoastotalar anterior (AAL); leziunile ligamentului lateral intern (ILL) fiind rare.

Leziunile LLE sunt cauzate de mișcări bruște în care articulația descrie o mișcare de apropiere + rotație internă a piciorului sau, cu alte cuvinte, de o hiperinversie care depășește elasticitatea ligamentului.

Leziunile LLI sunt datorate unei poziții forțate de valgus + rotație externă.

CLASIFICAREA

• Gradul I: entorsă ușoară fără ruptură de ligament. Sensibilitate ușoară cu umflături discrete, stabilitate
• Gradul II: entorsă cu ruptură parțială de ligament. Durere, tumefacție, echimoză, stabilitate, dificultate la mers.
• Gradul III: ruptură completă a ligamentului peroneoastragalar anterior și posterior. Durere severă, umflături, sângerări, instabilitate, imposibilitatea de a merge.

CLINICĂ

• Verificați mecanismul prin care s-a produs leziunea
• Durere, care crește odată cu inversiunea
• Edem (fără legătură cu gradul)

TRATAMENT

Entorsele de gleznă se tratează în funcție de clasificarea lor. Entorsele de gradele I și II se tratează conservator, în timp ce entorsele de gradul III se tratează de cele mai multe ori chirurgical

Conservator (în primele 72h)

• Rest cu supraînălțare + bandaj elastic compresiv
• Crioterapie de mai multe ori pe zi
• Bandaj funcțional (deambulare în descărcare parțială). Atenție dacă există edem
• Cyriax selectiv, în funcție de toleranța pacientului
• Terapie cu ultrasunete cu gel AINS

Tratamentul vedetă pentru primele ore după entorsă este aplicarea tehnicii cunoscute în mod obișnuit sub numele de RICES sau ICE sau PRICES, care până la urmă înseamnă același lucru.
RICE
Gheață
Compresie
Elevație
Stabilizare

Conservator (după primele 72h)

• Băi de contrast
• Posibilizarea declinului de mai multe ori pe zi
• Ciriax selectiv și drenaj
• Bandaj funcțional = stabilitate maximă + mobilitate selectivă
• Recuperarea amplitudinii articulației tibioperoniere și astragalare
• Recuperarea amplitudinii articulației tibioperoniere și astragalare
• Recuperarea amplitudinii articulației tibioperoniere și astragalareși subtalar cu kinetoterapie pasivă foarte precaută (I izometrie)
• Termoterapie sub formă de microunde
• Kinetoterapie globală manuală și progresivă rezistată a gleznei (lucru flexorilor dorsali și plantari și eversie-inversie)
• Propiocepție (sprijin monopodal, pe o suprafață instabilă, dezechilibre, jocuri cu mingea…)
• Reluarea activității sportive din săptămâna a 2-a

Chirurgical

• Gafă 4 săptămâni
• Fizioterapie

Tendinopatie achileană

Tendinopatie: afectarea tendonului care poate implica celulele tendinoase, matricea extracelulară sau ambele.

Teorii:

• Vascularizare deficitară.
• Lesiune termică: eliberarea de căldură în timpul exercițiilor fizice provoacă hipertermie care afectează tenocitele și se pierde capacitatea de reparare a tendonului.
• Iritare biomecanică.

Aceste tipuri de leziuni sunt frecvente în unele modalități atletice, baschet, ciclism, schi fond, patinaj,…care necesită o supraîncărcare excentrică excesivă a tricepsului.

Tendonul lui Ahile nu are o adevărată teacă sinovială, ci este înconjurat de un paratendon (țesut gras areolar care separă tendonul de teaca sa). Durerea inițială a tendinitei achiliene este cauzată de implicarea paratendonului, mai degrabă decât a tendonului propriu-zis.

Factori predispozanți:

-Curtarea mușchilor
-Hipertrofia musculară (vițel) care scade elasticitatea tendonului
-Descreșterea forței musculare
-Saltul cu contracții excentrice ale tricepsului
-Picioare arcuite prin provocarea unei slabe absorbții a șocurilor pe sol
-.Picioare plate (>pronarea și provoacă răsucirea tendonului)
-Călțăminte necorespunzătoare sau frecarea acesteia
-Vascularizare deficitară care duce la degenerare hipoxică
-Vârsta (scăderea forței și elasticității musculare, vascularizație slabă)
– Leziuni anterioare
-Sexul masculin
-Suprafețe de antrenament excesiv de dure și/sau alunecoase
-Erorile de antrenament: Supraîncărcările de repetiție și microtraumatismele

Prototip: rupturile sunt + frecvente la bărbatul sedentar de 40 de ani, cu activitate fizică intensă în weekend, cu pregătire deficitară.

Trip: durere la contracția izometrică + durere la întindere + durere la palpare

TRATAMENT FIZIOTERAPEUTIC

• Rezervă sportivă relativă: înot…
• Crioterapie de mai multe ori pe zi
• Terapie cu ultrasunete pulsate
• Fricțiune transversală profundă dacă este tolerată

• Exercițiu și masă de întindere (parte fundamentală a recuperării)

Legitimări:

• se recomandă să faceți exercițiile în fiecare zi a săptămânii, de două ori pe zi, timp de cel puțin 12 săptămâni;
• se vor face 3 serii a câte 15 repetări, cu o scurtă pauză după fiecare serie.

1. Exercițiu excentric: Din poziția de plecare, în sprijin unipodal, cu genunchiul întins, întreaga greutate a corpului este încărcată pe antepicior, cu glezna în flexie plantară. Călcâiul este coborât încet până când se află sub antepicior. În cele din urmă, piciorul sănătos este folosit pentru a reveni în poziția de plecare.
2. Exercițiu excentric selectiv Soleus: Se efectuează același exercițiu ca mai sus, dar cu genunchiul în ușoară flexie.

NOTA: Au comparat rezultatele cu cele ale unui grup de control format din 15 pacienți la care era indicată intervenția chirurgicală. În termen de trei luni de la începerea tratamentului, toți pacienții care au urmat programul de exerciții fizice s-au îmbunătățit și au fost capabili să se întoarcă la activitățile lor sportive, la același nivel ca și înainte. Pacienții care au fost supuși unei intervenții chirurgicale au ajuns la același nivel de activitate fizică abia după 6 luni de la operație. Ulterior, acești autori au urmărit pacienții care s-au îmbunătățit cu programul de exerciții fizice pe termen lung și toți, cu excepția unuia, și-au menținut ameliorarea.
Rezultat omogen: ameliorare mai mare și de durată mai lungă decât întinderea și exercițiile concentrice

3. Întinderea tricepsului Suralis

Positie de plecare: în picioare, cu un picior în față. Piciorul care urmează să fie întins este în spate, cu genunchiul în extensie. Genunchiul (rotula) trebuie să fie aliniat cu al 2-lea metatarsian-

-Exercițiu: deplasați corpul spre piciorul din față, care este în flexie, fără a ridica călcâiele de pe sol, până când simțiți tensiune în tricepsul sural al piciorului din spate-

Mă țineți 30 de secunde
Faceți 2-3 repetări
4. Întindere soleus

Aceeași poziție, dar cu genunchiul din spate de asemenea în flexie.
Suportați timp de 30 de secunde

Realizați 2-3 repetări

Fascidita plantară

Fascidita plantară este o inflamație acută a aponevrozei plantare a piciorului. Principalul simptom este durerea plantară în zona călcâiului sau a mijlocului piciorului, care nu se datorează, de obicei, unei traume, ci uzurii cauzate de munca obișnuită, adică microtraumatisme repetitive. Problema poate fi cauzată sau agravată de încălțămintea nepotrivită, de o postură proastă, de o muncă excesivă în această zonă (alergarea la vale, de exemplu, pedepsește foarte mult călcâiul; săriturile…).)

Origine multifactorială: obezitate, picioare plate sau valgi, slăbiciune a mușchilor intrinseci ai piciorului sau ai tricepsului, vârstă înaintată: scăderea forței și a capacității de regenerare

Se crede în mod obișnuit că fasceita plantară este cauzată de un pinten de călcâi, dar cercetările au stabilit că nu este așa. Pe radiografii, pintenii de călcâi sunt observați la persoanele cu și fără fasceită plantară.

TRATAMENT

• Repaus relativ
• Aplicarea de gheață de mai multe ori pe zi
• Aplicarea de gheață de mai multe ori pe zi
• Încălțăminte adecvată și utilizarea de orteze sau tălpi interioare
• Filaj neuromuscular
• Întinderi de fascie

Exerciții fizice 1: Stretching cu chingi

Pacient așezat în pat cu membrul inferior în extensie. Așezați o curea în jurul tălpii piciorului și țineți fiecare capăt cu o mână

Trageți de curea pentru a aduce glezna în dorsiflexie fără a flecta genunchiul. Țineți timp de 10-20 de secunde. Când durerea dispare, executați activ.

Exercițiu 2: Stretching cu extensia degetelor. Testare

Pacientul este așezat pe un scaun cu piciorul afectat deasupra genunchiului contralateral-

Cu mâna de pe partea opusă piciorului care urmează să fie întins, aduceți degetele de la picioare în dorsiflexie în timp ce degetul mare al celeilalte mâini trece de-a lungul fasciei pentru a verifica creșterea tensiunii care apare în fascie în timpul întinderii. Mențineți timp de 10sec

Exercițiu 3: Tonifierea mușchilor intrinseci

Pacientul așezat pe un scaun. Picior sprijinit pe podea deasupra unui prosop-

Fără a ridica călcâiul, executați flexii ale degetelor de la picioare încercând să încrețiți prosopul sub picior-

Exercițiu 4: Întinderea gambei, a mușchiului solear și a tricepsului extrinsec (explicat la pagina10)

BIBLIOGRAFIE

Cărți de referință:

• Anatomia umană: descriptivă, topografică și funcțională. Henri Rouvière și André Delmas. Editorial Masson
• Fundamente de fizioterapie. Serafina Alcántara, Miguel Ángel Hernández, Eugenia Ortega și María del Valle Sanmartín. Editorial Sintesis
• Dicționar de fizioterapie. Stuart Porter. Editorial Eselvier
• Atlas de anatomía humana Netter
• Manual de vendaje functional de tobillo y pie. Pedro Fernández de Sousa-Dias. Zona științifică Menari.

Material didactic pentru Diploma de fizioterapie:

• Anatomia sistemului locomotor
• Fizioterapie sportivă
• Fizioterapie specială I

Curs de extensie universitară (Universitatea din Oviedo): Reabilitarea aparatului locomotor, noi progrese

• Bimecanica clinică a țesuturilor și articulațiilor aparatului locomotor în stări de sănătate și de boală. Miguel Enrique del Valle Soto. Universitatea din Oviedo.
• Noile progrese în reabilitarea membrului inferior. Dr. Manuel Bea Muñoz. Hospital de Jarrio.
• Benziile funcționale: principii, obiective și tehnici de aplicare în reabilitare. Ramón Marcelino García Miranda.

Pagini web:

• www.efisioterapia.net
• www.abcfisioterapia.com
• www.fisaude.com

• www.formacionsanitaria.com
• Enciclopedie medicală: www.nlm.nih.gov/medlineplus/spanish/encyclopedi.html.
• www.traumazamora.org
• www.visionmedicavirtual.com
• www.areasaludplasencia.es
• www.elatleta.com
• www.vitaly.eu
• www.google.es

Protocoale de tratament Hospital Universitario Central de Asturias:

• Tratament gleznă: entorsă de gleznă
• Tratament gleznă: tendinită achileană
• Tratament picior: fasceită plantară

.