Menționați poezia epică și cel mai probabil vă vin în minte mai întâi barzii antici: Homer, Virgiliu și misteriosul autor necunoscut al lui Beowulf. În ciuda prezenței sale din ce în ce mai rare pe scena poetică de astăzi, poezia epică nu trebuie să fie abandonată. Pe scurt, un poem epic este un poem lung, narativ, adesea compilat ca o singură lucrare, de o lungime de carte. Temele includ de obicei mituri, legende și eroism – urmând o tehnică narativă cunoscută sub numele de „călătoria eroului” – și comunică semnificații și valori culturale. Aceste cinci colecții scot poezia epică din epoca BC și o aduc pe raftul dumneavoastră din secolul XXI.

Beowulf: O nouă traducere de Maria Dahvana Headley

Doriți răstălmăciri ale clasicilor, ambiție literară și eroine complexe și curajoase? Atunci veți dori să puneți această carte, care va apărea pe 25 august, pe lista de precomandă. Headley, un scriitor de fantasy, traducător și dramaturg premiat, estompează limitele dintre erou și răufăcător în traducerea sa nuanțată. De asemenea, ea scoate la iveală morala și mesajele radicale din vechea poveste. În general, Headley promite să dea o turnură de vis unui text care este adesea obiectul coșmarurilor elevilor.

Autobiografia lui Red de Anne Carson

Dobicei supranumită „cea mai incitantă poetă care scrie astăzi în limba engleză”, Carson și-a asumat multe proiecte ambițioase, inclusiv această repovestire liberă din 1998 a lui Geryon și a celei de-a zecea munci a lui Hercule. Aceasta implică o călătorie la capătul lumii. Carson explorează odiseea clasică ca pe o poveste de maturizare prin prisma unei povești de dragoste dureroase, amețitoare și queer. În timp ce mitul original se concentrează asupra lui Hercule, Carson alege să facă lumină asupra lui Geryon, portretizat anterior doar ca un monstru.

Brand New Ancients de Kate Tempest

„Zeii sunt cu toții aici / pentru că zeii sunt în noi”, afirmă Tempest în epopeea sa din 2013, care a câștigat Premiul Ted Hughes pentru inovație în poezie. Tempest centrează oameni aparent obișnuiți, inclusiv pe ea însăși și pe cititorii ei, ca eroi și răufăcători, împletind adesea cele două arhetipuri. Prin intermediul operei sale, ea susține că experiențele zilnice ale vieții moderne pot fi la fel de interesante, chinuitoare și complicate ca și cele mai bine stabilite relicve. Tempest, un celebru poet de spoken word, îmbrățișează atât tradiția scrisă, cât și cea oratorie a poeziei epice. Ea a creat Brand New Ancients, pe care îl numește un „amestec de rap de stradă, poezie și povestiri”, care va fi interpretat cu muzică live.

Our Lady of the Ruins de Traci K. Brimhall

„Unde este sfânta, / sfâșiată de moarte și purtând o / glugă de stele, / purtând propria ei răscumpărare?” se întreabă Brimhall în cea de-a doua sa colecție, câștigătoare a Premiului Barnard Women Poets 2011. Cartea urmărește călătoria unui grup de femei care caută un nou Dumnezeu și posibilitatea de a supraviețui într-un peisaj post-apocaliptic. Poemele regândesc constrângerile epice tipice și reperele narative prin intermediul unei perspective feminine autentice, vulnerabile. Influențe creștine, păgâne și new age, printre altele, toate se manifestă în moduri unice și schimbătoare de-a lungul acestor pagini.

The Iovis Trilogy de Anne Waldman

Această lansare de poezie din 2011, care se întinde pe 720 de pagini, i-a luat lui Waldman 25 de ani pentru a o scrie. În timp ce multe povești epice se străduiesc să transmită istoria, Waldman reinventează scopul – volumul ei firav își propune să schimbe istoria și să își propulseze publicul înainte. Personajul central al Trilogiei Iovis este Patriarhul, o figură violentă și militantă menită să reprezinte o critică generală a societății belicoase și dominate de bărbați. Waldman subminează natura eroică a epopeii, examinând în schimb un antierou și modul în care acțiunile sale afectează umanitatea din jurul său.