Context: Constricția pupilară normală la lumină este un reflex involuntar care poate fi ușor de provocat și observat fără echipament specializat sau disconfort pentru pacient. Atenuarea acestui reflex în tulburările nervului optic a fost descrisă pentru prima dată în urmă cu 120 de ani. De atunci, examinarea pupilei a devenit o parte de rutină a evaluării afecțiunilor nervului optic.
Tehnici clinice: Testul original de acoperire/descoperire compară impulsul pupilomotor la cei doi ochi, dar necesită două pupile de lucru și este relativ insensibil. Testul lanternei oscilante este acum instrumentul clinic standard pentru a detecta asimetria pupilomotorie. Necesită doar o singură pupilă de lucru, este ușor de cuantificat și are o sensibilitate ridicată în mâini experimentate, dar interpretarea rezultatelor necesită atenție. Măsurarea timpului de ciclu al pupilei este singurul test clinic care nu se bazează pe compararea cu ochiul partener, dar poate fi măsurat doar în cazul disfuncției ușoare până la moderate a nervului optic, necesită mai mult timp și este mai puțin sensibil.
Tehnici de laborator: Pupilografia video în infraroșu permite înregistrarea răspunsurilor pupilei la stimularea luminoasă în câmp complet sau perimetrică în condiții strict controlate, cu un grad ridicat de precizie. În mod frustrant, există o gamă largă în ceea ce privește câștigul reflex la subiecții normali, ceea ce limitează utilitatea sa, cu excepția cazului în care se face o comparație cu ochiul partener sau stimularea zonelor adiacente neafectate ale câmpului vizual.
Corelația cu alte teste: În general, deficitul pupilomotor prezintă o bună corelație cu deficitul de câmp vizual. Cu toate acestea, unele boli ale nervului optic sunt asociate cu o relativă menajare fie a funcției pupilei, fie a funcției vizuale, ceea ce implică faptul că testele pupilaromotorii și testele psihofizice pot evalua funcția în diferite subpopulații de fibre ale nervului optic. Se știe mai puțin despre relația dintre măsurătorile pupilei și testele electrodiagnostice.
Utilizări în practica clinică: Evaluarea pupilei este neprețuită atunci când se distinge pierderea vizuală funcțională de cea organică. Utilitatea sa în distingerea între diferite cauze de neuropatie optică și ca semn de prognostic apare treptat.