Integrinele sunt molecule heterodimerice de adeziune celulară care leagă matricea extracelulară de citoschelet. Familia integrinelor la om cuprinde 24 de membri, care sunt rezultatul unor combinații diferite a 1 din cele 18 α- și 1 din cele 8 β-subunități. Splicingul alternativ al ARNm al unor subunități α- și β-subunități și modificările posttranslaționale ale subunităților de integrină sporesc și mai mult diversitatea familiei de integrine. În calitatea lor de receptori de adeziune care organizează citoscheletul, integrinele joacă un rol important în controlul diferitelor etape ale căilor de semnalizare care reglează procese atât de diverse precum proliferarea, diferențierea, apoptoza și migrația celulară. Semnalele intracelulare care conduc la aceste efecte pot fi transmise prin intermediul unor componente citoplasmatice, care au fost identificate ca proteine de legare a integrinelor în testele de tip yeast two-hybrid și care ar putea media cuplarea integrinelor la căile de semnalizare intracelulare. În această trecere în revistă se oferă o prezentare generală a funcției și a proprietăților de legare de liganzi ale integrinelor, precum și a proteinelor care se asociază cu integrinele și care pot juca un rol în funcția de semnalizare a acestora.

.