Datoriile șoferului

Pentru Ahlers, îndatoririle din ziua meciului încep cu o zi înainte, când el și alți membri ai Reck Club se adună pentru a spăla mașina și a picta bannerul prin care va intra pe teren a doua zi. Muzica country se aude de la un casetofon din interiorul garajului, unde Ahlers este înarmat cu un furtun, materiale de curățare și cârpe de șamd. El transmite idei pentru viitoarele bannere celor care mânuiesc pensule.

„Am o idee pentru Syracuse: „Nu există nicio scuză pentru cât de răi sunteți.””

Este doborât. „Este un pic cam stufos”, spune cineva. Poate că copywriting-ul nu este în viitorul lui Ahlers. El se întoarce la ceea ce știe să facă cel mai bine – să se ocupe de Wreck.

Ahlers a fost evidențiat în alte media în acest sezon de fotbal, inclusiv în Technique și Atlanta Journal-Constitution, dar nu se simte pe deplin confortabil să fie în centrul atenției. El ar prefera ca atenția să fie asupra mașinii.

Slujba are avantajele sale – fiind un purtător mobil al spiritului Tech, manevrând infamul claxon „aaaooogaaa” al Wreck – dar nu vine fără stresorii săi. Ahlers se îngrijorează cel mai mult dacă se află cineva de cealaltă parte a bannerului prin care trece cu mașina de fiecare dată când conduce echipa pe Grant Field.

„Este un fel de sentiment de teroare”, a spus el. „Cel mai mult mă îngrijorează faptul că sunt oameni sau un cameraman acolo în spate.”

După ce a reușit să iasă din tunel, el dă ocol terenului și își ocupă locul în colțul de sud-vest al stadionului, unde va rămâne pentru restul meciului.

„Nu există un loc mai bun pentru a urmări meciul decât lângă Wreck și pe teren.”

Deși sâmbăta pe stadionul Bobby Dodd este locul în care majoritatea fanilor interacționează cu Wreck, nu este locul în care Wreck își petrece cea mai mare parte a timpului. În plus față de meciurile din deplasare, alte evenimente sportive și evenimentele din campus, Wreck își face apariția la cerere la nunți, petreceri și alte ocazii speciale.

Ramblin’ On

Reck Club organizează alegeri pentru toate posturile din conducerea executivă la sfârșitul fiecărui an calendaristic, dintre care unul este rolul de șofer. Pe măsură ce mandatul lui Ahlers se apropie de sfârșit, el începe să vorbească, deși cu ezitare, cu cei interesați să preia conducerea în 2014.

„Mă simt cam egoist”, a spus el. „Într-un fel, vreau să fiu singur cu mașina și nu vreau să o împart.”

Ahlers va absolvi în luna mai, oferindu-i un semestru pentru a se relaxa de pe scaunul șoferului și pentru a se pregăti pentru următoarea mutare – ideal ar fi să lucreze în infrastructura de transport. (O parte din ceea ce îi place la spălatul epavei înainte de zilele de meci este să vadă cum trec camioanele mari care transportă echipa vizitatoare.)

Dar mai întâi, el își va lua ultimele două luni ca șofer și va continua să mențină epava în funcțiune pentru cel care va urma în „frăția șoferilor”. Ca în orice efort care merită, șoferul primește din această experiență atât cât pune în ea. După cum spune Ahlers, „Dacă ai grijă de Wreck, acesta va avea grijă de tine.”

Nota editorului: Clubul Ramblin’ Reck a folosit ortografia „reck” încă de la înființarea clubului, în 1945. Cu toate acestea, Institutul folosește „Ramblin’ Wreck” și deține o marcă înregistrată pentru această ortografie. Oricum ar fi, nu este „Rambling”, ci „Ramblin’.”

Scriitor: Kristen Bailey