4 Impactul asupra locului și identității

Reflectând afirmațiile referitoare la impactul societății informaționale asupra spațiului, se susține în mod obișnuit că locul ca temă organizatoare a vieții sociale este pe cale de dispariție. Sunt subliniate două aspecte ale locului: coerența și vitalitatea economică a locurilor; și relația dintre identitatea personală și loc. Argumentele referitoare la primul aspect le reflectă pe cele referitoare la spațiu. „Tendința dominantă se îndreaptă spre un orizont de spațiu al fluxurilor în rețea, aistoric, care își îndreaptă logica asupra unor locuri segmentate și împrăștiate…” (Castells 1996, p. 428). Din acest punct de vedere, hipermobilitatea capitalului de investiții, facilitată de rețelele IT și de procesele conexe de globalizare economică, politică și culturală, subminează coerența locurilor și capacitatea locuitorilor lor de a controla viitorul acestor locuri. Argumentele cu privire la aceasta din urmă discută modul în care IT subminează modurile în care viața de zi cu zi este legată și modelată de locurile în care aceasta are loc; adică relația dintre identificarea cu un loc și identitatea individuală.

Orașul Londra, un centru financiar global al cărui trai economic depinde de calcule instantanee ale riscurilor și randamentelor care se bazează pe fluxurile de informații la nivel mondial, a fost studiat intensiv pentru a examina dacă locul contează în societatea informațională. În acest caz, locul contează foarte mult. Orașul „este un sistem… dependent de comunicațiile electronice, dar… modelele din ce în ce mai complicate de conectare care pot fi produse… declanșează cereri de interacțiune față în față mai mult decât mai puțin” (Leyshon și Thrift 1997, p. 292). Însăși complexitatea și cantitatea de informații care sosesc prin spațiile de fluxuri trebuie interpretate. Astfel, o caracteristică definitorie a vieții economice în oraș este contactul personal, ritualurile culturale familiare de comunicare și încrederea în experiența personală și în indicii vizuale pentru a evalua expertiza și fiabilitatea informatorilor. În consecință, deciziile cheie sunt încă luate în spațiul compact al orașului, consolidând atât sentimentul și identificarea cu acest loc, cât și identificarea cu acesta și sporindu-i creșterea și puterea la nivel național și global. O simbioză similară între tehnologia informației și loc există în alte centre financiare globale.

Posibilitatea ca locul să fie consolidat într-o societate informațională a fost observată și în cazul altor grupuri de activități economice. Locurile capabile să beneficieze de economii externe dinamice sunt capabile să dezvolte și să mențină avantaje competitive care să atragă și să păstreze investițiile chiar și într-o societate informațională din ce în ce mai interdependentă. Se susține chiar că orice loc poate folosi această strategie pentru a-și ancora viitorul economic, deși alții susțin că dezvoltarea inegală moștenită înseamnă că căutarea avantajului competitiv poate consolida inegalitatea spațială (Leitner și Sheppard 1998).

Dezvoltarea comercială a IT-ului geografic poate, de asemenea, să sporească importanța locului. Prin clasificarea consumatorilor într-un număr mare de „stiluri de viață” și prin utilizarea GIS și a datelor de recensământ pentru a atașa una dintre aceste categorii la fiecare zonă de recensământ, firmele au dezvoltat modalități rentabile de marketing orientat geografic – tehnici adoptate, de asemenea, pentru a viza alegătorii în alegeri. O consecință a unor astfel de strategii este aceea de a modela alegerile, achizițiile consumatorilor, votul și identitatea oamenilor din fiecare loc, precum și semnificația locurilor în care au loc aceste practici (Goss 1995, Curry 1998).

Pe de altă parte, prin reducerea gradului în care practicile sociale sunt asociate cu anumite locuri, societatea informațională reduce atașamentul față de loc și coeziunea locului. Spațiul cibernetic este indicat ca fiind un exemplu în acest sens. Utilizarea World Wide Web a facilitat aderarea la comunități electronice de persoane dispersate geografic care împărtășesc anumite interese, înlocuind interacțiunea și identificarea cu astfel de comunități cu interacțiunea și identificarea cu vecinii geografici. În plus, capacitatea din ce în ce mai mare a tehnologiei informației de a crea medii imersive, sau „lumi în oglindă”, poate face ca experiențele cu locuri reale să fie mai puțin atractive decât cele cu locuri virtuale. Se creează noi sensuri ale spațiului și timpului; internetul creează capacitatea de a fi în două locuri în același timp, iar distanța se măsoară în funcție de timpul de comunicare în loc de separarea geografică. Cu toate acestea, tipurile de identitate care rezultă, deoarece construcția identității este detașată de loc, ar putea necesita mai puțină responsabilitate interpersonală și s-ar putea să nu fie niciodată pe deplin separabile de cele formate prin trăirea în locuri reale (Robins 1995).

În ciuda naturii „fără spațiu” a spațiului cibernetic, principiile cognitive folosite pentru a-i da sens și metaforele folosite pentru a-l descrie se bazează în mare măsură pe cele dezvoltate ca urmare a experienței umane cu spațiul material. Mediile imersive sunt organizate după principii spațiale convenționale; caracterul lor imersiv derivă din capacitatea lor de a părea imposibil de distins de locurile reale; iar lumile cibernetice tind să imite spațialitatea lumilor materiale. Geografia diferențiată a infrastructurilor de comunicații și a accesului la spațiul cibernetic înseamnă că există relații strânse între spațiul cibernetic și spațiul material (Kitchen 1998, Janelle și Hodge 2000).

Internetul a devenit un mediu pe care grupurile locale bazate pe un loc au fost capabile să îl utilizeze pentru a promova și a obține o atenție globală pentru agendele lor particulare, cum ar fi mișcarea Zapatista din Chiapas (Castells 1997). În același timp, societatea informațională promovează procese economice și politice supranaționale, de la piețele financiare globale, la sisteme informaționale multinaționale de monitorizare a migranților și refugiaților și la omogenizarea practicilor care guvernează schimbul de informații geografice și drepturile de proprietate intelectuală (Curry 1998). Societatea informațională contribuie la procesele de „glocalizare”, prin care atât procesele la scară locală, cât și cele la scară globală cresc simultan în importanță (Swyngedouw 1997), dar nu șterge nici distanța, nici locul.