Herpesvirus saimiri (herpesvirus saimiriine 2) este prototipul clasic al herpesvirusurilor gamma(2)-herpesvirusuri sau rhadinovirusuri, care conține și un membru uman, herpesvirusul asociat sarcomului Kaposi. Herpesvirusul T-limfotropic saimiri stabilește condiții specifice de replicare și persistență la diferite specii de primate gazdă. Practic, toate maimuțele veveriță (Saimiri sciureus) sunt infectate în mod persistent cu acest virus. La gazda sa naturală, virusul nu provoacă boli, în timp ce la alte specii de maimuțe, după o infecție experimentală, induce un limfom acut cu celule T fatal. Virusul poate fi izolat prin cocultivarea celulelor epiteliale permisive cu celule din sângele periferic de la maimuțele veveriță infectate în mod natural și de la maimuțele sensibile din Lumea Nouă în timpul bolii induse de virus. Liniile de celule T derivate din tumori și transformate in vitro de la maimuțele din Lumea Nouă eliberează particule de virus. Herpesvirus ateles este un virus strâns înrudit cu cel al maimuțelor păianjen (Ateles spp.) și are proprietăți patogene similare cu Herpesvirus saimiri la alte specii de primate din Lumea Nouă. La fel ca în cazul altor rhadinovirusuri, genomul Herpesvirus saimiri găzduiește o serie de gene virale cu o pronunțată omologie cu omologii celulari, inclusiv o ciclicină de tip D, un receptor cuplat cu proteina G, o interleukină-17, un omolog al superantigenului și mai mulți inhibitori ai cascadei complementului și ai diferitelor căi de apoptoză. A fost demonstrată conservarea funcției pentru majoritatea omologilor proteinelor celulare. Aceste funcții virale sunt în mare parte dispensabile pentru capacitatea de transformare și patogenitate a virusului. Cu toate acestea, ele sunt considerate relevante pentru persistența apatogenă a Herpesvirus saimiri în gazda sa naturală. O regiune terminală a părții codificatoare nerepetitive a genomului virusului este esențială pentru patogenitate și transformarea celulelor T. Pe baza fenotipurilor patogene ș i a diferitelor alele ale acestei regiuni variabile, tulpinile de virus au fost repartizate în trei subgrupuri, denumite A, B ș i C. În cazul tulpinilor puternic oncogene din subgrupul C, cele două gene virale stpC ș i tip sunt transcrise dintr-un ARNm bicistronic ș i sunt esențiale pentru transformarea ș i inducerea leucemiei. stpC îndeplineș te criteriile tipice ale unei oncogene; produsul său interacționează cu Ras ș i cu factorii asociați factorului de necroză tumorală ș i induce activarea proteinei kinazei activate de mitogen ș i a factorului nuclear kappa B. Tip interacționează cu factorul de transport al ARN Tap, cu factorii de transducție a semnalului și de activare a factorilor de transcripție, precum și cu tirosin-kinaza T-celulară Lck, care este activată de această interacțiune și fosforilează Tip ca substrat. Este deosebit de interesant faptul că anumite tulpini de virus din subgrupul C, cum ar fi C488, sunt capabile să transforme limfocitele T umane până la o creștere stabilă în cultură. Celulele T umane transformate adăpostesc mai multe copii ale genomului viral sub forma unor episomi stabili, neintegrați. Celulele exprimă doar câteva gene virale și nu produc particule virale. Celulele transformate păstrează specificitatea antigenică și multe alte funcții esențiale ale clonelor de celule T parentale. Pe baza fenotipului funcțional păstrat al celulelor T transformate, Herpesvirus saimiri oferă instrumente utile pentru imunologia celulelor T, pentru transferul de gene și, eventual, pentru imunoterapia adoptivă experimentală.