Ce este utilitarismul?
Utilitarismul este un tip specific de consecvențialism care se concentrează pe cel mai mare bine pentru cel mai mare număr. După ce identificați opțiunile de acțiune, vă întrebați cine va beneficia și cine va fi prejudiciat de fiecare dintre ele. Acțiunea etică ar fi cea care a cauzat cel mai mare bine pentru cei mai mulți oameni sau cel mai puțin rău pentru cel mai mic număr.
Cum funcționează raționamentul utilitarist?
Pensatorii utilitariști timpurii au căutat să „scientizeze” luarea deciziilor etice. Ei au dezvoltat un ‘calcul’ comparabil cu o analiză modernă a raportului cost/beneficiu. Acest calcul a cântărit consecințele unei acțiuni în funcție de impactul acesteia asupra tuturor ființelor simțitoare care ar putea fi afectate. Ființele simțitoare simt durere sau plăcere, astfel încât calculul putea lua în considerare efectul pe care o acțiune l-ar putea avea atât asupra animalelor, cât și asupra oamenilor.
Calculul a luat în considerare mai mulți factori, cum ar fi
■ Numărul de oameni și animale care ar beneficia
■ Numărul de oameni și animale care ar fi vătămate
■ Cât de intensă ar fi orice plăcere rezultată
■ Cât timp ar putea dura orice plăcere rezultată
■ Cât de intensă ar fi orice durere rezultată
■ Cât timp ar putea dura orice durere rezultată
În timp ce un astfel de calcul pentru rezolvarea problemelor etice poate părea idealizat, gândirea utilitaristă a coincis cu o dorință autentică de a elimina suferința inutilă prin încercarea de a răspunde la întrebarea: „Ce opțiune va servi unui bine mai mare?”
Utilitarismul a pus accentul pe egalitate și luptă împotriva interesului propriu din partea actorului etic. Ca o ilustrare, să spunem că v-ați oferit voluntar să cumpărați vopseaua pentru gardul pe care îl împărțiți cu cei trei vecini limitrofi. Gardul trebuie să fie vopsit într-o singură culoare: maro sau alb. Dumneavoastră preferați albul, dar vecinii dumneavoastră vor maro. Dacă ați folosi o abordare utilitaristă, ați cumpăra vopseaua maro pentru că trei este mai mare decât unu. Doar pentru că cumpărați vopseaua nu vă dă mai multă greutate în decizie.
Cum a fost aplicat raționamentul utilitarist?
Gândirea utilitaristă a dus la multe reforme. Ea a contribuit la încetarea maltratării animalelor, a orfanilor și a copiilor muncitori, precum și a tratamentului dur aplicat muncitorilor adulți, prizonierilor, săracilor și bolnavilor mintal. A oferit argumente pentru abolirea sclaviei și pentru eliminarea inegalităților dintre sexe. Pentru John Stuart Mill, unul dintre fondatorii teoriei, atât logica, cât și moralitatea dictau că fericirea unei persoane ar trebui să conteze la fel de mult ca fericirea altei persoane. Acest principiu a fost aplicat oamenilor indiferent dacă erau bogați sau săraci, puternici sau slabi.
Astăzi, puțini sunt cei care cred că un calcul etic ne poate spune exact cum ar trebui să fie cântărite interesele concurente. Dar abordarea utilitaristă mai generală a raționamentului etic este încă extrem de influentă. Principiul conform căruia fericirea fiecărei persoane ar trebui să fie la fel de importantă ca și fericirea oricărei alte persoane cere ca o societate să ia decizii în care interesele tuturor membrilor săi sunt luate în considerare într-un mod echilibrat și rațional.
Potem vedea utilitarismul în acțiune în multe eforturi de sănătate publică. De exemplu, copiilor din școlile publice li se cere să primească anumite vaccinări. Acest lucru este obligatoriu din cauza rezultatelor: menținerea sănătății oamenilor și binele mai mare: indivizii se pot opune vaccinărilor, dar legea se concentrează pe binele mai mare pentru cel mai mare număr.
Care este principalul punct slab al utilitarismului?
Principiul utilitarist spune că oamenii ar trebui să acționeze pentru a promova fericirea generală, dar acest principiu pare să justifice folosirea oamenilor în moduri care nu respectă ideea că drepturile individuale nu pot fi încălcate. Adică, abordarea utilitaristă pare să implice faptul că ar fi etic să provoci durere unei persoane dacă această acțiune are ca rezultat o creștere netă a fericirii.
Iată o întrebare clasică care este pusă pentru a expune această potențială slăbiciune a abordării utilitariste a raționamentului etic: De ce să nu ucidem și să recoltăm organele unei persoane sănătoase pentru a salva cinci pacienți care vor continua să trăiască o viață fericită?
Filosoful William James a argumentat că ar fi un „lucru… hidos” dacă „milioane de oameni ar fi menținuți permanent fericiți cu o singură condiție simplă, aceea ca un anumit suflet pierdut, aflat la marginea îndepărtată a lucrurilor, să ducă o viață de tortură singuratică”, dar această situație ar părea în concordanță cu utilitarismul (James, 1891, n.tr.p.).
Scenariul lui James a inspirat o nuvelă a Ursulei Le Guin, „Cei care se îndepărtează de Omelas”, în care fericirea unei societăți depinde de suferința unui singur copil. Unii membri ai acestei societăți sunt incapabili să trăiască cu acest fapt și „pleacă din Omelas.”
Accentuarea utilitarismului pe consecințe poate fi, de asemenea, o slăbiciune. Acest accent poate duce la gândirea „totul este bine când se termină cu bine”, permițând oamenilor să justifice acte imorale dacă rezultatul este benefic. Trebuie să ne întrebăm, de asemenea, dacă putem fi vreodată siguri de consecințele acțiunilor noastre? Dacă întreprindem o acțiune despre care ne așteptam să aibă consecințe bune, dar care sfârșește prin a face rău oamenilor, ne-am comportat neetic, indiferent de intențiile noastre?
Cum aplicăm utilitarismul în viața reală?
Când vă confruntați cu o dilemă etică, întrebați-vă:
- Ce opțiune ar avea rezultate mai bune?
- Ce opțiune ar promova binele suprem?
- Cum pot maximiza beneficiile pentru toți cei implicați?
- Cum pot minimiza suferința pentru toți cei implicați?
.