Nume de teritorii în timpul califatului, Khwarezm din nordul Khorasanului făcea parte din Persia (în galben)

Hartă a zonei din jurul Mării Aral

Khwarezm sau Khwarizm (persană: خوارزم) este o mare regiune de oaze în delta râului Amu Darya din vestul Asiei Centrale. În prezent, Khwarezm aparține parțial Uzbekistanului, parțial Kazahstanului și parțial Turkmenistanului.

Localizare

Se învecinează la nord cu (fosta) Marea Aral, „Daryocha-i Khorazm” (Lacul Khwarazm), la est cu deșertul Kyzylkum, la sud cu deșertul Karakum, iar la vest cu platoul Ustyurt.

Variante ale numelui

• Chorasmia
• Chorasmians (Arrian:5.15)
• Chorezm
• Harezm
• Horezm
• Huwarazmish (persană veche)
• Huvarazmish (inscripții achemenide)
• Khwarezm
• Khwarezmia,
• Khwarizm,
• Khwarazm,
• Khorezm,
• Khoresm,
• Khorasam,
• Khwārazm (persană modernă)
• Xvairizem (avestană)
• Khwārizm (arabă خوارزم )

.

• qʰaljɯʔmriɡ(呼似密) Chineză veche
• Huālázǐmó (chineză modernă 花剌子模))
• Хорезмм (kazahă )
• Xorazm (uzbecă)
• Horezm (turkmenă)
• Harezm (turcă)
• Χορασμία. și Χορασίμα grecesc de Herodot

Nume și etimologie

În Avestan numele este Xvairizem, în persana veche Huwarazmish, în persana modernă خوارزم (Khwārazm), în arabă خوارزم Khwārizm, în chineza veche *qʰaljɯʔmriɡ(呼似密), în chineza modernă Huālázǐmó (花剌子模), în kazahă Хорезм, în uzbecă Xorazm, în turkmenă Horezm, în turcă Harezm, în greacă Χορασμία și Χορασίμα, de Herodot.

Geograful arab Yaqut al-Hamawi, în lucrarea sa Muʿǧam al-buldan, a scris că numele este un compus (în persană) din khwar (خوار), și razm (رزم), referindu-se la abundența peștelui fiert ca dietă principală a popoarelor din această zonă.

C.E. Bosworth consideră însă că numele persan este alcătuit din (خور) care înseamnă „soare” și (زم) care înseamnă „pământ”, desemnând „țara din care răsare soarele”, deși aceeași etimologie este dată și pentru Khurasan. Un alt punct de vedere este că acest compus iranian reprezintă „câmpie”, de la kh(w)ar „scăzut” și zam „pământ, pământ.”. Khwarezm este, într-adevăr, cea mai joasă regiune din Asia Centrală (cu excepția Mării Caspice, în vestul îndepărtat), situată în delta râului Amu Darya, pe malul sudic al Mării Aral. Diferite forme ale lui khwar/khar/khor/hor sunt utilizate în mod obișnuit și în Golful Persic pentru a desemna câmpii de maree, mlaștini sau golfuri cu maree (de ex, Khor Musa, Khor Abdallah, Hor al-Azim, Hor al-Himar etc.)

Numele apare și în inscripțiile Achaemenide ca Huvarazmish, care este declarat ca făcând parte din Imperiul Persan.

Câțiva dintre primii savanți au crezut că Khwarezm este ceea ce textele antice Avestice denumesc Airyanem Vaejah („Ariyaneh Waeje”; mai târziu, Iran vij în persana medie). Aceste surse susțin că Vechiul Urgench, care a fost capitala vechiului Khwarezm timp de mulți ani, a fost de fapt Ourva, al optulea tărâm al lui Ahura Mazda menționat în textul Pahlavi din Vendidad. Cu toate acestea, Michael Witzel, un cercetător al istoriei indo-europene timpurii, consideră că Airyanem Vaejah era situat în ceea ce este astăzi Afganistanul, ale cărui zone nordice făceau parte din vechiul Khwarezm și din Marele Khorasan. Alții, însă, nu sunt de acord. Istoricul Elton L. Daniel, de la Universitatea din Hawaii, consideră că Khwarezm este „cea mai probabilă locație” care corespunde locuinței originare a poporului avestan, iar Dehkhoda numește Khwarezm „مهد قوم آریا” („leagănul tribului arian”).

Istorie

A fost centrul civilizației (indigene) khwarezmiene și al unei serii de regate, cum ar fi cel al imperiului persan, ale cărui capitale au fost (printre altele) Kath, Gurganj (actualul Köneürgenç) și, începând cu secolul al XVI-lea, Khiva.

Cap. 5.15: Alianța cu sciții și corasmienii

Arrian scrie….O altă ambasadă din partea sciților europeni a sosit la Alexandru cu trimișii pe care îi trimisese la acest popor; pentru că regele care domnea peste ei în momentul în care a trimis acești trimiși, s-a întâmplat să moară, iar fratele său domnea în locul lui. Scopul ambasadei era de a declara că sciții erau dispuși să facă tot ceea ce le va porunci Alexandru. De asemenea, ei îi aduceau din partea regelui lor darurile care printre ei sunt considerate cele mai valoroase. Ei spuneau că monarhul lor era dispus să-și dea fiica lui Alexandru în căsătorie, pentru a confirma prietenia și alianța cu el; dar dacă Alexandru însuși se îngăduia să nu se căsătorească cu prințesa sciților, atunci era dispus în orice caz să dea fiicele viceregilor de pe teritoriul scitic și ale celorlalți puternici din întreaga țară a Scythiei celor mai credincioși dintre ofițerii lui Alexandru. De asemenea, a trimis vorbă că va veni în persoană, dacă i se va cere, pentru a auzi din gura lui Alexandru însuși care sunt ordinele sale. Tot atunci a venit la Alexandru și Pharasmanes, regele Chorasmienilor, cu 1.500 de călăreți, care a afirmat că locuia la hotarele neamurilor Colchienilor și femeilor numite Amazoane și a promis, dacă Alexandru era dispus să mărșăluiască împotriva acestor neamuri pentru a subjuga rasele din acest district ale căror teritorii se întindeau până la Marea Euxina, să îi servească drept călăuză prin munți și să îi aprovizioneze armata cu provizii. Alexandru le-a dat atunci oamenilor veniți de la sciți un răspuns curtenitor și adaptat la exigențele acelui moment special; dar a spus că nu avea nevoie de o nuntă scitică. De asemenea, l-a lăudat pe Pharasmanes și a încheiat o prietenie și o alianță cu el, spunând că, în prezent, nu era convenabil pentru el să mărșăluiască spre Marea Euxină. După ce l-a prezentat pe Pharasmanes ca prieten lui Artabazus persanul, căruia îi încredințase guvernarea bactrienilor, și tuturor celorlalți viceregi care îi erau vecini, l-a trimis înapoi la reședința sa. El a spus că, în acel moment, mintea lui era cuprinsă de dorința de a-i cuceri pe indieni; căci, după ce îi va supune, va stăpâni întreaga Asie. A adăugat că, atunci când Asia va fi în puterea sa, se va întoarce în Grecia și de acolo va face o expediție cu toate forțele sale navale și militare până la extremitatea estică a Mării Euxine, prin Hellespont și Propontis. L-a rugat pe Pharasmanes să rezerve până atunci îndeplinirea promisiunilor sale actuale.” Alexandru s-a întors apoi la râul Oxus, cu intenția de a înainta în Sogdiana, deoarece i s-a adus vestea că mulți dintre sogdiani au fugit să se refugieze în fortărețele lor și au refuzat să se supună viceregelui pe care îl pusese peste ei. În timp ce tăbăra lângă râul Oxus, nu departe de cortul lui Alexandru, un izvor de apă și, în apropierea acestuia, un altul de ulei au ieșit din pământ. Când această minune a fost anunțată lui Ptolemeu, fiul lui Lagus, garda de corp confidențială, acesta i-a spus lui Alexandru, care a oferit sacrificiile pe care profeții le indicau din cauza fenomenului. Aristandru a afirmat că izvorul de ulei era semnul unor munci; dar însemna și că după munci va fi o victorie.

1. 2. Corasmienii erau un popor care locuia în țara de lângă partea inferioară a râului Oxus, între mările Caspică și Aral.

3. Vezi iii. 29 supra.

4. Propontis înseamnă marea de dinaintea Pontului. Comparați cu Ovidiu (Tristia, i. 10, 31): – „Quaque tenent Ponti Byzantia littora fauces.”