Mănăstirile cisterciene erau toate aranjate după un plan prestabilit, cu excepția cazului în care circumstanțele localității interziceau acest lucru. Un zid puternic, dotat la intervale cu turnuri de pază și alte mijloace de apărare, înconjura incinta abației. Dincolo de acesta, un șanț, deviat în mod artificial din afluenții care curg prin incintă, înconjura complet sau parțial zidul. Această apă a furnizat mănăstirii o sursă abundentă de apă pentru irigații, igienizare și pentru uzul birourilor și atelierelor.
Un zid suplimentar, care mergea de la nord la sud, împărțea mănăstirea în două secții, una „interioară” și una „exterioară”. Aripa interioară adăpostea clădirile monahale, în timp ce în aripa exterioară se desfășurau activitățile agricole și alte activități meșteșugărești.
În incinta se intra printr-o poartă aflată la extremitatea vestică, care dădea acces în aripa inferioară. Aici se aflau hambarele, grânarele, grajdurile, șandramaua (curtea de sacrificare), atelierele și locuințele muncitorilor. Comoditatea a fost singurul criteriu de proiectare. O singură poartă de acces permitea comunicarea prin zidul care despărțea aripa exterioară de cea interioară.
La trecerea prin poartă, călugării și vizitatorii intrau în curtea exterioară a ariei interioare, pentru a se confrunta cu fațada vestică a bisericii monahale. Imediat în dreapta intrării se afla reședința abatelui, în imediata apropiere a casei de oaspeți. De cealaltă parte a curții se aflau grajdurile pentru cazarea cailor oaspeților și a însoțitorilor lor. Biserica ocupa o poziție centrală, cu clopotnița mare la sud, înconjurată de principalele clădiri monahale. Mai la est, claustrul mai mic conținea infirmeria, locuințele novicilor și dormitoarele pentru călugării în vârstă. Dincolo de clopotnița mică, separată de clădirile monahale printr-un zid, se aflau grădinile de legume și livezile. De asemenea, în zona de est a clădirilor monahale se aflau iazuri mari pentru pești. Iazurile erau o caracteristică importantă a vieții monahale, iar călugării acordau multă atenție construirii și întreținerii lor. Ele rămân adesea ca una dintre puținele urme vizibile ale acestor vaste mănăstiri.
Biserica este formată dintr-un vast naos de unsprezece travee, în care se intră printr-un nartex, cu un transept și un cor absidal scurt. La est de fiecare membru al transeptului se află două capele pătrate, împărțite conform regulilor cisterciene prin ziduri solide. Nouă capele radiante, divizate în mod similar, înconjoară absida. Stolurile călugărilor ocupă cele patru travee estice ale naosului, formând corul ritual. În extremitatea vestică a naosului exista o a doua serie de staluri pentru frații laici. Cloisterul a fost amplasat la sud de biserică, astfel încât locuitorii săi să beneficieze de o amplă însorire.
Sala capitulară se deschidea în afara aleii estice a cloisterului, în paralel cu transeptul sudic.
Wikimedia Commons has media related to Abbaye de Clairvaux.