Tratamentul pentru o ruptură a manșonului rotatorilor poate include odihnă, gheață, fizioterapie și/sau intervenție chirurgicală. O trecere în revistă a tratamentelor prin terapie manuală și exerciții fizice a găsit dovezi neconcludente cu privire la faptul dacă aceste tratamente sunt mai bune decât placebo, totuși „Dovezile de înaltă calitate dintr-un studiu au sugerat că terapia manuală și exercițiile fizice au îmbunătățit funcția doar puțin mai mult decât placebo la 22 de săptămâni, au fost puțin sau deloc diferite de placebo în ceea ce privește alte rezultate importante pentru pacient (de ex.de exemplu, durerea generală), și a fost asociat cu evenimente adverse relativ mai frecvente, dar ușoare.”
Cafa rotatorilor include mușchi precum mușchiul supraspinos, mușchiul infraspinos, mușchiul teres minor și mușchiul subscapular. Brațul superior este format din deltoizi, biceps, precum și din triceps. Trebuie să se ia măsuri și să se ia măsuri de precauție pentru ca manșoanele rotatorilor să se vindece în mod corespunzător în urma intervenției chirurgicale, menținând în același timp funcția pentru a preveni orice efecte de deteriorare a mușchilor. În perioada postoperatorie imediată (în decurs de o săptămână de la operație), durerea poate fi tratată cu o împachetare standard cu gheață. Există, de asemenea, dispozitive comerciale disponibile care nu numai că răcesc umărul, dar exercită și o presiune asupra umărului („crioterapie compresivă”). Cu toate acestea, un studiu nu a arătat nicio diferență semnificativă în ceea ce privește durerea postoperatorie atunci când a comparat aceste dispozitive cu o împachetare cu gheață standard.
Mișcarea pasivă continuăEdit
Fizioterapia poate ajuta la gestionarea durerii, dar utilizarea unui program care implică o mișcare pasivă continuă va reduce și mai mult durerea. Mișcarea pasivă asistată la o intensitate scăzută permite ca țesuturile să fie ușor întinse fără a le deteriora Mișcarea pasivă continuă îmbunătățește amplitudinea umărului și permite subiectului să își extindă amplitudinea de mișcare fără a resimți dureri suplimentare. Încetinirea mișcărilor va permite persoanei să continue să lucreze acei mușchi pentru a-i împiedica să sufere atrofie, menținând în același timp acel nivel minim de funcționare în care este permisă funcția zilnică. Efectuarea acestor exerciții va preveni, de asemenea, rupturile în mușchi care vor afecta și mai mult funcția zilnică. Deoarece leziunile coafei rotatorilor au adesea tendința de a inhiba mișcarea fără a experimenta mai întâi disconfort și durere, se pot face alte metode pentru a ajuta la acomodarea acestui lucru.
Terapia manualăEdit
Un studiu de revizuire sistematică și meta-analiză arată că terapia manuală poate ajuta la reducerea durerii pentru pacientul cu tendiopatie a coafei rotatorilor, pe baza unor dovezi de calitate scăzută până la moderată. Cu toate acestea, nu există dovezi puternice pentru îmbunătățirea funcției, de asemenea.
ChirurgieEdit
Abordările chirurgicale includ acromioplastia (o parte din os este îndepărtată pentru a diminua presiunea exercitată asupra tendoanelor manșetei rotatorilor), îndepărtarea unei burse care este inflamată sau umflată și decompresia subacromială (îndepărtarea țesutului sau a osului care este deteriorat pentru a permite mai mult spațiu pentru tendoane).
Chirurgia poate fi recomandată pentru pacienții cu o ruptură acută, traumatică a manșonului rotatorilor care are ca rezultat o slăbiciune substanțială. Intervenția chirurgicală poate fi efectuată pe cale deschisă sau artroscopică, deși abordarea artroscopică a devenit mult mai populară. În cazul în care se alege o opțiune chirurgicală, este necesară reabilitarea manșei rotatorilor pentru a recăpăta forța maximă și amplitudinea de mișcare în cadrul articulației umărului. Terapia fizică progresează prin patru etape, crescând mișcarea pe parcursul fiecărei faze. Ritmul și intensitatea etapelor depind exclusiv de amploarea leziunii și de necesitățile de activitate ale pacientului. Prima etapă necesită imobilizarea articulației umărului. Umărul lezat este plasat într-o eșarfă, iar flexia sau abducția brațului este evitată timp de 4 până la 6 săptămâni după operație (Brewster, 1993). Evitarea mișcării articulației umărului permite tendonului rupt să se vindece complet. Odată ce tendonul este recuperat în întregime, pot fi implementate exerciții pasive. Exercițiile pasive ale umărului sunt mișcări în care un fizioterapeut menține brațul într-o anumită poziție, manipulând manșonul rotatorilor fără niciun efort din partea pacientului. Aceste exerciții sunt folosite pentru a crește stabilitatea, forța și amplitudinea de mișcare a mușchilor Subscapularis, Supraspinatus, Infraspinatus și Teres minor din cadrul manșonului rotatorilor. Exercițiile pasive includ rotația internă și externă a articulației umărului, precum și flexia și extensia umărului.
O analiză sistematică Cochrane 2019 a constatat cu un grad ridicat de certitudine că intervenția chirurgicală de decompresie subacromială nu îmbunătățește durerea, funcția sau calitatea vieții în comparație cu o intervenție chirurgicală placebo.
Exerciții de ortoterapieEdit
Pacienții care suferă de dureri la nivelul manșei rotatorilor pot lua în considerare utilizarea ortoterapiei în viața lor de zi cu zi. Ortoterapia este un program de exerciții care are ca scop restabilirea mișcării și a forței mușchilor umărului. Pacienții pot trece prin cele trei faze ale ortoterapiei pentru a ajuta la gestionarea durerii și, de asemenea, pentru a-și recăpăta întreaga amplitudine a mișcării în manșonul rotatorilor. Prima fază implică întinderi ușoare și mișcări pasive de jur împrejur, iar oamenii sunt sfătuiți să nu depășească 70 de grade de înălțime pentru a preveni orice fel de durere ulterioară. A doua fază a acestui regim presupune ca pacienții să pună în aplicare exerciții de întărire a mușchilor care înconjoară mușchii coafei rotatorilor, combinate cu exercițiile pasive efectuate în prima fază pentru a continua să întinzi țesuturile fără a le suprasolicita. Exercițiile includ flotări și ridicări de umeri, iar după câteva săptămâni de astfel de exerciții, activitățile zilnice sunt adăugate treptat în rutina pacientului. Acest program nu necesită nici un fel de medicamente sau intervenții chirurgicale și poate servi ca o bună alternativă. manșonul rotatorilor și mușchii superiori sunt responsabili pentru multe sarcini zilnice pe care oamenii le fac în viața lor. O recuperare adecvată trebuie menținută și realizată pentru a preveni limitarea mișcărilor și poate fi realizată prin mișcări simple.
.