Artroza patelo-femurală este una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii de genunchi la pacienții de vârstă mijlocie și este adesea asociată cu malalinierea patelo-femurală. Un diagnostic corect se stabilește prin anamneză și examinări fizice și radiografice ale genunchiului. Tratamentul inițial de elecție este tratamentul conservator, care include medicamente antiinflamatoare, utilizarea unei genunchiere, exerciții de întărire a cvadricepsului, fizioterapie și modificarea activității. Intervenția chirurgicală este indicată atunci când pacienții nu reușesc să se amelioreze după cel puțin 6 luni de tratament conservator și au o dizabilitate funcțională. Eliberarea retinaculară laterală și realinierea proximală se efectuează numai în cazuri selectate. Realinierea distală prin transferul anteromedial al tuberculului tibial este cea mai eficientă metodă de tratare a pacienților cu artroză patelo-femurală. Magnitudinea transferului anteromedial al tuberculului tibial trebuie să fie individualizată, iar fixarea internă rigidă permite o reabilitare postoperatorie imediată. La genunchii cu artroză patelo-femurală fără malaliniere, se sugerează o deplasare anterioară de 20 mm fără transfer medial al tuberculului tibial. La genunchii cu artroză patelo-femurală și malaliniere ușoară până la moderată se recomandă o deplasare anterioară de 15 mm plus 5 până la 10 mm de transfer medial al tuberculului tibial. La genunchii cu malaliniere severă, se recomandă un transfer medial de 15 mm și o deplasare anterioară de 10 mm. O osteotomie triplă este luată în considerare la genunchii cu artroză patelo-femurală și patela baja. Artroplastia de refacere patelofemurală se face numai la pacienți atent selectați. O patelectomie trebuie evitată dacă este posibil. Artroplastia totală de genunchi este indicată în cazul genunchilor cu osteoartrită bi- sau tricompartimentală.