Obiectiv: Compararea rezultatelor și a probabilității de recurență într-o serie de pacienți cu vertij pozițional benign paroxistic benign idiopatic unilateral al canalului posterior (PC-BPPV) care au fost tratați în mod aleatoriu prin exercițiul Brandt-Daroff (exercițiul B-D) sau prin manevra de repoziționare a particulelor (PRM).

Designul studiului: Studiu clinic prospectiv randomizat.

Amplasare: Centru terțiar de referință.

Pacienți: Pacienții au fost incluși în acest studiu dacă s-au plâns de vertij și au fost diagnosticați ca având PC-BPPV idiopatic unilateral timp de cel puțin 1 săptămână înainte de manevra Dix-Hallpike (DHM), au rămas timp de 30 de zile în tratamentul repartizat aleatoriu și au avut cel puțin 48 de luni de urmărire.

Intervenție: Patruzeci și unu de pacienți au fost tratați cu o singură PRM și 40 de pacienți prin exerciții B-D.

Măsurarea principală a rezultatelor: Rezolvarea nistagmusului pozițional paroxistic benign paroxistic pe DHM. S-a studiat, de asemenea, probabilitatea de recurență.

Rezultate: În ziua 7, DHM a fost negativ la 80,5% dintre pacienții tratați cu PRM și la 25% dintre cei tratați prin exercițiu B-D (p < 0,001). La Luna 1, diferențele dintre cele două grupuri de tratament au rămas semnificative din punct de vedere statistic (92,7% în cazul PRM față de 42,5% în cazul exercițiului B-D au avut un DHM negativ; p < 0,001). Variabila care a influențat ca DHM să devină negativă a fost PRM (RR = 4,8; interval de încredere 95%, 2,5-9,2; p < 0,001). Numărul de recurențe în exercițiul PRM și B-D a fost de 0,56 ± 0,8 și, respectiv, 0,48 ± 0,8 (p = 0,48). Rata recurențelor la 48 de luni a fost de 35,5% (15/41) în exercițiul B-D și de 36,6% (9/31) în grupul PRM (p = 0,62). Deși intervalul de timp până la prima recidivă a fost similar (p = 0,44), pacienții incluși în grupul PRM au prezentat un interval de timp semnificativ mai lung între prima și a doua recidivă (p = 0,04).

Concluzie: PRM este un tratament mai eficient și la fel de sigur ca exercițiul B-D pe termen scurt pentru PC-BPPV unilateral și idiopatic și, deși nu reduce probabilitatea de recurență în perioada de urmărire de 4 ani în comparație cu exercițiul B-D, poate întârzia debutul celei de-a doua recurențe la acei pacienți care au avut deja o singură recurență. Studiul nostru susține utilizarea PRM ca tratament de elecție în PC-BPPV unilateral și idiopatic, deși exercițiile fizice pot fi, de asemenea, luate în considerare ca tratament alternativ în cazuri selectate.