De la mona1, și acesta poate prescurtat din maimona, f. din maimón1 ‘mico’.

1. adj. coloq. Spus despre o persoană: cu o înfățișare plăcută datorată unei anumite atracții fizice, grației sau îngrijirii. În copilărie era destul de drăguț. Așa de drăgălaș se duc.

2. adj. coloc. Spus despre un lucru: Drăguț sau plăcut la înfățișare, de obicei datorită manoperei sale sau a modului în care este împodobit. O rochie drăguță. Camera arăta drăguț.

3. adj. coloq. Col. Spus despre o persoană: care are părul blond. U. t. c. c. s.

4. adj. coloq. Col. a spus despre păr: blond (‖ de o culoare asemănătoare cu aurul).

5. m. și f. Un animal din ordinul maimuțelor. U. în m. care se referă la specie.

6. m. m. îmbrăcăminte dintr-o singură bucată de stofă rezistentă, formată din corp și pantaloni, în special cea folosită în diferite meserii ca oboseală.

7. m. m. colloq. Persoană care face gesturi sau figuri asemănătoare cu cele ale maimuțelor.

8. m. coloq. Un desen rapid și prost gândit.

9. m. coloq. sindromul retragerii.

10. m. coloq. Nevoie, dorință apăsătoare sau dorință de ceva.

11. m. desus. Tânăr lipsit de bun simț și cu maniere afectate.

12. f. mamifer cvadrumanoid, înalt de circa 60 cm, cu blana brun-gălbuie, cu abaci mari, cu fesele glabre și calofile, cu coada foarte scurtă, care se înmulțește în Africa și pe stânca Gibraltarului, fiind ușor de domesticit.

13. f. joc de cărți în care se dau toate cărțile în afară de una și în care jucătorii trebuie să scape de cele care formează o pereche.

14. f. întăritură care se pune pe piciorul drept al luptătorilor călare, ca fiind cel mai expus la loviturile taurului.

15. f. f. colloq. Persoană care face lucruri imitând pe altcineva.

16. f. colocviu. Beție, beție.

17. f. coloq. Persoană în stare de ebrietate.

maimuță, na araña

1. m. și f. maimuță sud-americană, cu corpul zvelt, cu picioarele și coada foarte lungi. U. în m. ref. la specie.

maimuță, na urlătoare, ra

1. m. și f. maimuță sud-americană, cu coada prehensilă și cu osul hioid, mare și scobit, în comunicare cu laringele, ceea ce îi permite să scoată sunete care se aud de la mare distanță. U. în m. ref. la specie.

maimuță, na capucin, na

1. m. și f. maimuță americană cu coada neprăștiată, cu capul rotunjit, cu ochii mari și cu corpul acoperit de păr lung și abundent, mai ales pe coadă. U. în m. referindu-se la specie.

imitație de maimuță

1. m. coloq. Persoană care imită ceea ce fac alții.

maimuță, na neagră, gra

1. m. și f. Col. maimuță capucin.

maimuță, na înțeleaptă, bia

1. m. și f. maimuță dresată la diferite exerciții pentru a fi expusă în circuri și barăci.

2. m. și f. Taurom. monosabio.

a freír monas

1. loc. adv. colocvial. a prăji sparanghelul.

a freír monos

1. loc. adv. colocvial. Peru. a freír espárragos.

andar, sau a fi, cineva cu maimuțele

1. locs. verbe. coloqs. Chile. A se supăra.

como la mona

1. loc. adv. Arg., Bol., Par., Peru și Ur. U. pentru a indica rezultatul sau starea proastă a afacerilor, a sănătății, a oricărei activități, însărcinări, situații etc.

corrido, da como una mona

1. loc. adj. coloq. done, cha una mona.

estar de monos alguien

1. loc. verb. coloq. Să ai o furie trecătoare. U. care se referă mai ales la iubiți.

hecho, cha una mona

1. loc. adj. coloq. Spus despre o persoană: care a fost batjocorită și stânjenită.

meterle los monos a alguien

1. loc. verb. Col. a băga caprele în țarc.

A băga pe cineva o maimuță

1. loc. verb. coloq. Peru. a se îmbăta (‖ a bea până la deranj).

quedarse hecho un mono

1. loc. verb. A fi doborât sau stânjenit.

a fi ultima maimuță

1. loc. verb. coloc. A fi nesemnificativ, a nu conta pentru nimic.

a avea maimuțe pe față

1. colloq. loc. verb. U. frecvent în construcții interogative pentru a exprima supărarea față de cel care privește insistent.

mațul și maimuța

la ce te holbezi?