Definiția narațiunii

O narațiune este o secvență de evenimente legate între ele, fie ele reale sau fictive. Definiția narațiunii este aceeași cu cea a unei povestiri. Există multe tipuri de narațiuni, cum ar fi non-ficțiunea (jurnalism, memorii, biografii etc.), proza, teatrul și unele forme de poezie, cântece și jocuri video. Exemple de narațiune pot fi găsite pretutindeni în exprimarea și creativitatea umană, de la vorbirea de zi cu zi până la spectacole de toate tipurile, inclusiv televiziune, filme, radio și chiar și în artele mai statice, cum ar fi sculptura, pictura și fotografia. Chiar și rapoartele științifice pot conține elemente de narațiune, deoarece descriu ipotezele inițiale și modul în care aceste teze au fost contestate și modificate pe parcursul studiului. Astfel, narațiunea este cu adevărat un aspect vital al experienței de a fi om și a fost încă de la începutul comunicării.

Cuvântul narațiune provine din cuvântul latin narrare, care înseamnă „a povesti.”

Exemple comune de narațiune

După cum s-a spus mai sus, narațiunea este implicată în atât de multe aspecte ale vieții încât poate fi dificil să găsești exemple de comunicare care să nu conțină exemple de narațiune. Unele glume pot conține narațiune, ca în următoarele:

Ole a murit. Așa că Lena s-a dus la ziarul local pentru a pune un anunț în necrolog. Domnul de la ghișeu, după ce și-a prezentat condoleanțele, a întrebat-o pe Lena ce ar vrea să spună despre Ole.
Lena a răspuns: „Puneți doar „Ole a murit”.”
Domnul, oarecum perplex, a spus: „Asta e tot? Doar „Ole a murit?”. Cu siguranță, trebuie să mai fie ceva ce ai vrea să spui despre Ole. Dacă vă preocupă banii, primele cinci cuvinte sunt gratuite. Trebuie să spunem ceva mai mult.”
Așa că Lena a meditat câteva minute și în cele din urmă a spus: „O.K. Ai pus ‘Ole a murit’. Barcă de vânzare.””

Multe versuri de cântece celebre conțin și exemple narative, cum ar fi în „Hurricane” a lui Bob Dylan:

Sunt împușcături de pistol în noaptea de bar
Întră Patty Valentine din holul de sus.
Îl vede pe barman într-o baltă de sânge,
Strigă: „Doamne, i-au omorât pe toți!”
Aici vine povestea Uraganului,
Omul pe care autoritățile au ajuns să-l învinovățească
pentru ceva ce nu a făcut niciodată.
Pus într-o celulă de închisoare, dar odată ar fi putut fi
Campionul lumii.

Semnificația narațiunii în literatură

Este imposibil de imaginat literatura fără narațiune. Deși unii scriitori postmoderni au contestat convențiile narațiunii, eliminând noțiunile de narator și intrigă, există încă elemente de poveste în fiecare piesă de literatură scrisă vreodată. De fapt, narațiunea este anterioară literaturii, în sensul că povestirea orală a făcut parte din fiecare cultură umană care a avut vreodată comunicare verbală. Narațiunile prin intermediul povestirilor orale au fost importante pentru a consolida lecțiile morale pentru o cultură, pentru a transmite istoria și tradițiile și pentru a împărtăși valori și norme. Narațiunile au fost, de asemenea, un mijloc de divertisment și au ajutat oamenii din fiecare epocă să își dezvolte un sentiment de identitate, să aprofundeze înțelegerea psihologiei umane și să dea un sens vieții.

Narațiunea este considerată unul dintre cele patru moduri retorice ale discursului, alături de expunere, argumentare și descriere. Dintre aceste patru moduri, este cel în care, în general, naratorul comunică o poveste direct cititorului.

Exemple de narațiune în literatură

Să aruncăm o privire asupra modului în care funcționează narațiunea în câteva tipuri diferite de literatură, luând în considerare replicile de început ale acestora:

Exemplu #1

Atunci. Lancea-Danii în zilele de odinioară
Și regii care îi conduceau aveau curaj și măreție.
Am auzit de campaniile eroice ale acelor prinți.

Acolo a fost Shield Sheafson, flagelul multor triburi,
Un distrugător de mese de mied, dezlănțuindu-se printre dușmani.

(Beowulf, în traducerea lui Seamus Heaney)

Acesta este un exemplu de narațiune care ne vine din povestirea orală. Autorul lui Beowulf rămâne anonim, dar în cele din urmă a fost scris pentru a fi transmis mai departe generațiilor viitoare. Naratorul începe mai întâi cu o reamintire pentru ascultători despre „acele campanii eroice ale prinților”, cum ar fi Shield Sheafson și folosește acest lucru pentru a stabili narațiunea eroului Beowulf și victoriile sale împotriva lui Grendel, a mamei lui Grendel și a dragonului.

Exemplu #2

Cântă în mine, muză, și prin mine spune povestea
acelui om priceput în toate felurile de a se lupta,
rătăcitorul, hărțuit ani în șir,
după ce a jefuit cetatea
de pe înălțimea mândră a Troiei.

(Odiseea de Homer, traducere de Robert Fitzgerald)

Acest exemplu de narațiune provine din Grecia Antică, când Homer a scris poemul epic Odiseea. Naratorul explică ascultătorului fundalul poveștii și o invocă pe muză pentru a spune povestea eroului Odiseu.

Exemplul #3

Corus: Două gospodării, amândouă la fel în demnitate,
În frumoasa Verona, unde ne punem în scenă,
De la străvechea ranchiună se sparge la noua răzvrătire,
Unde sângele civil face mâinile civile necurate.
Din fatalele coapse ale acestor doi dușmani
O pereche de îndrăgostiți cu stele încrucișate își iau viața;

(Romeo și Julieta de William Shakespeare)

Acesta este un exemplu narativ întâlnit în dramă. William Shakespeare a ales să își deschidă celebra tragedie Romeo și Julieta cu un prolog rostit de un cor. Este remarcabil prin faptul că corul expune rapid întreaga intrigă a poveștii – știm că există o ranchiună străveche și știm că „perechea de îndrăgostiți încorsetați de stele” se va sinucide în cele din urmă. Astfel, restul piesei nu are menirea de a povesti ce s-a întâmplat, ci mai degrabă de ce s-a întâmplat.

Exemplul 4

Dincolo de La Mancha, într-un loc al cărui nume nu-mi pasă să mi-l amintesc, a trăit nu demult un domn, unul dintre aceia care au o lance și un scut antic pe un raft și care țin un cneaz slăbănog și un ogar pentru curse.

(Don Quijote de Miguel de Cervantes, traducere de Edith Grossman)

Cuvântul clasic Don Quijote de Miguel de Cervantes este o parte importantă a canonului literar prin faptul că este considerat unul dintre primele romane scrise vreodată. Astfel, Cervantes își asuma în această capodoperă un nou mod de exprimare a narațiunii. Interesant este faptul că romanul a fost publicat în două volume, cel de-al doilea fiind publicat la un deceniu după primul, și conține aspecte de meta-narațiune care ar fi considerate avangardă în epoca contemporană. De exemplu, personajele fictive din volumul doi sunt familiarizate cu publicarea primului volum. Deoarece la acea vreme nu existau prea multe reguli privind limitele narațiunii, este posibil ca acest artificiu să nu fi părut la fel de revoluționar ca astăzi (sau, efectiv, că totul în Don Quijote era revoluționar și, astfel, acest aspect nu ieșea poate atât de mult în evidență ca acum).

Exemplu #5

Ești pe cale să începi să citești noul roman al lui Italo Calvino, Dacă într-o noapte de iarnă un călător. Relaxați-vă. Concentrați-vă. Alungați orice alt gând. Lăsați lumea din jurul dumneavoastră să se estompeze. Cel mai bine este să închideți ușa; televizorul este mereu deschis în camera alăturată. Spuneți-le imediat celorlalți: „Nu, nu vreau să mă uit la televizor!”. Ridicați vocea – altfel nu vă vor auzi – „Citesc! Nu vreau să fiu deranjat!”. Poate că nu v-au auzit, cu toată gălăgia aia; vorbiți mai tare, strigați: „Încep să citesc noul roman al lui Italo Calvino!” Sau, dacă preferați, nu spuneți nimic; sperați doar că vă vor lăsa în pace.

(Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino)

Este un exemplu contemporan de narațiune în care Italo Calvino face referire la experiența de lectură a romanului într-un mod metaficțional, oarecum ca Cervantes. Acest exemplu narativ continuă să sfideze limitele a ceea ce înseamnă cu adevărat narațiunea, deoarece capitolele alternează între naratorul la persoana a doua care se adresează cititorului și experiența lecturii și povești care se împletesc din ce în ce mai mult, chiar dacă introduc noi personaje și intrigi.

Exemplu #6

Era o zi rece și luminoasă de aprilie, iar ceasurile băteau treisprezece. Winston Smith, cu bărbia ghemuită în piept în efortul de a scăpa de vântul năvalnic, s-a strecurat repede prin ușile de sticlă ale vilelor Victory Mansions, deși nu suficient de repede pentru a împiedica un vârtej de praf grunjos să intre odată cu el.

(1984 de George Orwell)

Aceasta este deschiderea unui stil narativ relativ simplu. George Orwell își scrie opera sa de distopie, 1984, în ordine cronologică și cu multe detalii descriptive. Cu toate acestea, elementul interesant al acestei deschideri este faptul că îl dezorientează imediat pe cititor cu fraza „ceasurile băteau treisprezece”. Acesta este un bun exemplu al modului în care un autor îl lasă rapid și subtil pe cititor să știe exact în ce fel de narațiune este pe cale să se angajeze.

Test Your Knowledge of Narrative

1. Alegeți cea mai bună definiție a narațiunii:
A. O poveste
B. Un cântec
C. Un fapt adevărat

2. Care dintre următoarele afirmații este falsă?
A. Narațiunea este anterioară literaturii.
B. Există elemente de narațiune în multe expresii diferite ale naturii umane, de la sculptură la jocuri video.
C. Toate cântecele conțin o narațiune

3. Ce funcție poate îndeplini narațiunea?
A. Să distreze
B. De a împărtăși valori culturale
C. De a transmite istoria
D. Toate cele de mai sus

.