Paul (Junior) Teutul are motive să danseze după o decizie a curții de apel de la începutul acestei săptămâni, care a anulat hotărârea unei instanțe inferioare care l-ar fi obligat să vândă participația de 20% din Orange County Choppers tatălui său, Paul (Senior) Teutul, la un preț care urmează să fie stabilit de instanță. Teutul v. Teutul, 2010 NY Slip Op 09248 (2d Dept. 14 decembrie 2010).
Așa cum am raportat anterior aici, hotărârea instanței inferioare din aprilie 2010 a pus în aplicare exercitarea de către Senior a unei opțiuni de răscumpărare conținută într-o scrisoare de acord din ianuarie 2009 care a reparat temporar relația de afaceri dintre tată și fiu și a evitat anularea contractului de televiziune cu Discovery Channel, în urma concedierii lui Junior de către Senior în direct. Instanța a pus în aplicare opțiunea în ciuda faptului că prețul de răscumpărare a fost exprimat în termeni de „valoare justă de piață determinată printr-o procedură care urmează să fie convenită de către părți cât mai curând posibil (sublinierea adăugată)”. Soluția la incapacitatea părților de a se pune de acord asupra procedurii de evaluare, a concluzionat instanța, a fost ca instanța însăși să intervină și să determine valoarea justă de piață a acțiunilor lui Junior.
Evaluarea instanței a fost suspendată în așteptarea recursului lui Junior împotriva deciziei. Am relatat anterior aici despre argumentele apelului din octombrie anul trecut, în care Junior a susținut că opțiunea a fost un acord de acceptare inaplicabil. După cum am relatat, avocatul lui Senior, care se afla acolo pentru a apăra decizia instanței inferioare, a atras o serie de întrebări sceptice din partea celor patru judecători care, săptămâna aceasta, au pronunțat o decizie unanimă prin care au acceptat argumentul lui Junior.
În decizia sa, curtea de apel recunoaște precedentul jurisprudențial invocat de Senior, în care instanțele au susținut că „un termen de preț de „valoare de piață echitabilă” în sine poate fi „suficient de precis” în sensul că, în general, valoarea de piață echitabilă poate fi „determinată în mod obiectiv”.” Cu toate acestea, argumentul lui Senior nu se adeverește, deoarece în scrisoarea de acord cu Junior, părțile
au mers mai departe și au convenit în mod expres să convină ulterior asupra unei proceduri de determinare a valorii juste de piață a acțiunilor. În mod semnificativ, în contextul unei corporații cu acționariat restrâns, cum este OCCHI, „în care proprietatea este, în general, deținută de un grup mic de acționari și în care acțiunile nu sunt, de obicei, vandabile” (Kaye v Kaye, 102 AD2d 682, 686-687), orice determinare a valorii de piață echitabile a acestor acțiuni implică un anumit grad de evaluare inexactă și subiectivitate, ceea ce face ca procedura prin care este determinată valoarea de piață echitabilă să aibă o importanță deosebită (id.).
Declarația instanței distinge, de asemenea, circumstanțele din cauza Marder’s Nurseries, Inc. v. Hopping, 171 AD2d 63 (2d Dept 1991), un alt caz invocat de Senior, care a confirmat autoritatea unei instanțe de a sparge un „impas” în procedura convenită pentru determinarea valorii juste de piață, făcând ea însăși această determinare. Iată cum explică instanța distincția:
În timp ce părțile din Marder’s Nurseries v Hopping au convenit de fapt asupra unei proceduri de determinare a valorii juste de piață, deși una „defectuoasă” sau „problematică” (id. la 70, 73), aici, părțile au convenit doar să convină ulterior asupra unei proceduri de determinare a valorii juste de piață, caz în care nu se poate spune că părțile au intenționat să creeze „un contract complet și obligatoriu”.
Curtea de apel infirmă, în consecință, ordinul instanței inferioare și îi acordă lui Junior o hotărâre sumară prin care se declară că acordul de opțiune „nu este valabil sau executoriu.”
Acum ce se întâmplă în continuare? Mi-aș dori să știu răspunsul, dar nu-l știu, în principal pentru că nu am nicio informație despre afacerile, bilanțul, profitabilitatea sau perspectivele Orange County Choppers. După cum am raportat anterior, în 2009, Senior și-a angajat propriul evaluator pentru a evalua acțiunile OCC; evaluatorul a concluzionat, aparent, că acțiunile lui Junior aveau o valoare zero. Este o deducție corectă că Junior cere să nu fie de acord, cel puțin pe baza bătăliei ulterioare prelungite și, probabil, costisitoare în litigii.
Junior a formulat o serie de cereri reconvenționale împotriva lui Senior, solicitând despăgubiri pentru presupuse tranzacții proprii și risipă a activelor OCC și cerând, de asemenea, acces la registrele și evidențele companiei. Va cheltui Junior resursele necesare pentru a urmări în justiție cererile reconvenționale, sau le-ar putea folosi ca monedă de schimb pentru o înțelegere mai favorabilă de răscumpărare? Sau, în calitate de acționar cu 20%, ar putea Junior să inițieze o procedură de dizolvare judiciară a OCC în temeiul secțiunii 1104-a din Legea privind societățile comerciale? Pentru a face acest lucru ar trebui să dovedească un comportament „opresiv” sau „fraudulos” din partea lui Senior sau că Senior „jefuiește” compania. În cazul în care Junior ar solicita dizolvarea, Senior ar putea evita să fie nevoit să conteste problema alegând să cumpere acțiunile lui Junior la „valoarea justă” în conformitate cu secțiunea 1118 din BCL, caz în care Junior s-ar întoarce imediat de unde tocmai a scăpat, și anume, o procedură de evaluare în fața unui judecător.
Suficiente speculații. Va trebui să stăm cu toții la curent.
Update 18 ianuarie 2011: Am fost informat că judecătorul de primă instanță în cazul Teutul, judecătorul Lewis Lubell, nu mai stă în Orange County, ca urmare, cazul a fost repartizat judecătorului John McGuirk, care a ținut o conferință de stare a dosarului la 10 ianuarie 2011 și este programat pentru o altă conferință la 24 ianuarie. În acest moment nu sunt disponibile alte informații.
Update 25 ianuarie 2011: Site-ul Curții arată că ieri, 24 ianuarie, a avut loc o conferință cu judecătorul McGuirk, iar următoarea este programată pe 10 februarie. Un comentariu al unui cititor postat astăzi raportează că se vorbește despre o înțelegere de răscumpărare în urma expoziției IMS de la New York. Nu pot confirma.
Update 8 februarie 2011: Un articol din NY Times de astăzi afirmă că disputa tată-fiu injectată de litigii a fost bună pentru ratingul TV al American Chopper. Este bine de știut că Times este doar cu un an în urma știrilor.
Update 12 februarie 2011: Site-ul Curții arată că o altă conferință cu judecătorul McGuirk a avut loc pe 10 februarie, iar o alta este programată pentru 23 februarie. Conferințele frecvente lasă să se înțeleagă că negocierile de soluționare sunt în curs, dar numai părțile și avocații lor știu cu adevărat.
Update 21 februarie 2011: Un cititor isteț m-a avertizat că în calendarul instanței apare acum cazul ca fiind „dispus”, ceea ce se traduce prin soluționat. În acest moment nu sunt disponibile alte detalii.