Sprijin pentru vindecare

Moartea unui frate sau a unei surori este cea mai neglijată pierdere din viața unui adult. Pierderea unui frate sau a unei surori înseamnă pierderea cuiva care v-a cunoscut trecutul formativ. Ar putea declanșa sentimente de vinovăție pentru problemele nerezolvate ale fraților sau un sentiment de abandon.

Pierderea unui frate sau a unei surori la vârsta adultă se încadrează adesea în categoria „doliului lipsit de drepturi”. Simpatia este în mod tradițional acordată părinților supraviețuitori, soțului/soției sau copiilor, însă frații și surorile supraviețuitori sunt uneori așteptați să „treacă repede peste”, astfel încât să îi poată consola pe alții sau să îl „înlocuiască” pe fratele pierdut. Este posibil ca frații să nu primească sprijinul de care au nevoie pentru a se vindeca și să își ascundă sentimentele față de ceilalți.

Viața se schimbă într-o clipă

Problemele comune cu care se confruntă frații și surorile supraviețuitoare includ:

Cercetarea unei noi identități

Cineva care a făcut parte din viața ta încă de la naștere poate servi ca o parte esențială a fundalului din care îți trăiești viața, o bucată din întregimea neîntreruptă care te definește.

Moartea unui frate sau a unei surori, cu toate acestea, bulversează ordinea de naștere în cadrul unei familii, răpindu-le fraților supraviețuitori punctele forte individuale, caracteristicile și identificările care sunt strâns legate de ordinea de naștere. Este nevoie de timp pentru a învăța cum să vă trăiți din nou viața. Trebuie să crești în tine însuți părțile purtate cândva de fratele sau sora ta. Nu „treci peste” acest lucru, ci mai degrabă „crești prin el”.

Pierderea unui viitor cu fratele tău

Nu numai că ai pierdut persoana în sine și relația ta cu ea, dar ai pierdut și rolul pe care l-ar fi jucat în viitorul tău. Veți continua să vă căsătoriți, să aveți copii, să vă cumpărați o casă, să reușiți sau să eșuați, să ieșiți la pensie. Fiecare eveniment subliniază realitatea teribilă că fratele sau sora ta nu mai este acolo. Pentru totdeauna, toate evenimentele, oricât de minunate ar fi, au un gust dulce-amărui. Așa-numitele reacții aniversare pot apărea la zile de naștere, sărbători și alte ocazii speciale.

Îngrijirea

Ceea ce îi împiedică pe mulți frați îndurerați să își proceseze propria durere este dorința de a proteja pe cineva – poate părinții, soțul sau copiii lor. Concentrarea pe „a fi acolo” pentru altcineva le permite să își pună în așteptare propriul proces de doliu. Nu este neobișnuit ca frații supraviețuitori să accepte durerea altora sau să își asume rolul de „îngrijitori compulsivi”, mereu disponibili pentru alții care sunt îndurerați.

Îngrijitorii compulsivi ar putea să își concentreze atât de multă energie în altă parte încât să devină goi, suprasolicitați și uneori deprimați clinic. Aceștia ar putea să pară „zburdalnici”, vorbind în propoziții scurte și rapide, în timp ce neagă durerea subiacentă. Sentimentele lor nerecunoscute pot deveni grele și împovărătoare, împiedicându-i să-și revină și să-și recâștige un sentiment de identitate.

Pentru a rezolva îngrijirea compulsivă, confruntați-vă cu propria tristețe și durere, recunoașteți-o și simțiți-o atât de profund cât este nevoie. Autorul John Gray spune: „Ceea ce simți, poți vindeca”. S-ar putea să fie nevoie să vorbiți despre fiecare detaliu al morții și să vă exprimați sentimentele asociate la nesfârșit până când vă epuizați durerea.

Afirmă-te

Un ultim comentariu: Nu vă rușinați dacă una dintre grijile sau gândurile dumneavoastră este: „Sunt eu următorul?”. Atunci când frații adulți mor, este firesc să vă puneți la îndoială propria mortalitate. Frații sunt colegi, așa că are sens și este normal să te gândești în acest fel.

Societatea poate să nu recunoască intensitatea pierderii unui frate sau a unei surori, dar frații îndurerați știu că pierderea are un impact real, uneori devastator. S-ar putea să trebuiască să îi educați pe cei din jur și să le cereți sprijinul atât de necesar. Afirmați-vă și cereți ceea ce aveți nevoie.