Obiectiv: Evaluarea eficacității clorhidratului de tizanidină față de placebo ca terapie profilactică adjuvantă pentru cefaleea cronică zilnică (migrenă cronică, cefalee migrenoasă sau cefalee de tip tensional).
Context: Tizanidina este un agonist alfa2-adrenergic care inhibă eliberarea de norepinefrină atât la nivelul măduvei spinării, cât și la nivelul creierului, cu efecte antinociceptive independente de sistemul opioid endogen. Studii anterioare deschise au sugerat că medicamentul poate fi eficient pentru tratamentul cefaleei cronice zilnice.
Metode: Două sute de pacienți au completat o perioadă de bază de 4 săptămâni, cu un singur orb, cu placebo, 134 dintre ei îndeplinind criteriile de selecție și fiind apoi randomizați la tizanidină sau placebo. Nouăzeci și doi de pacienți au finalizat cel puțin 8 săptămâni de tratament (tizanidină, n = 45; placebo, n = 47), iar 85 de pacienți au finalizat 12 săptămâni de tratament (tizanidină, n = 44; placebo, n = 41). Majoritatea pacienților (77%) au îndeplinit criteriile de diagnostic pentru migrenă ale Societății Internaționale de Cefalee; 23% au avut fie cefalee migrenoasă cronică, fie cefalee cronică de tip tensional. Tizanidina a fost titrată lent pe parcursul a 4 săptămâni până la 24 mg sau doza maximă tolerată (medie, 18 mg; SD, 6,4; mediană, 20,0; interval, 2 – 24), împărțită în mod egal în trei intervale de doze pe zi. Indicele global de cefalee (/28 zile) a fost punctul final primar.
Rezultate: Tizanidina s-a dovedit a fi superioară placebo în reducerea indicelui global de cefalee (P = 0,0025), precum și a numărului mediu de zile de cefalee pe săptămână (P = 0,0193), a numărului de zile de cefalee severă pe săptămână (P = 0,0211), a intensității medii a durerii de cap (P = 0,0108), a intensității maxime a durerii de cap (P = 0,0020) și a duratei medii a durerii de cap (P = 0,0127). Îmbunătățirea procentuală medie în ultimele 4 săptămâni de tratament cu tizanidină față de placebo a fost de 54% față de 19% pentru indicele de cefalee (P =.0144), 55% față de 21% pentru zilele de cefalee severă (P =.0331), 35% față de 19% pentru durata durerii de cap (P =.0142), 35% față de 20% pentru intensitatea maximă a durerii de cap (P =.0106), 33% față de 20% pentru intensitatea medie a durerii de cap (P =.0281) și 30% față de 22% pentru numărul total de zile de cefalee (P =.0593). Pacienții care au primit tizanidină au obținut, de asemenea, scoruri mai mari de ameliorare generală a durerilor de cap pe o scală analogică vizuală (P =.0069). Nu a existat nicio diferență semnificativă din punct de vedere statistic în ceea ce privește rezultatele pentru pacienții cu migrenă cronică față de cei cu cefalee doar de tip migrenă sau de tip tensional. Efectele adverse raportate de mai mult de 10% dintre pacienți au inclus somnolență (47%), amețeli (24%), uscăciunea gurii (23%) și astenie (19%). Abandonurile datorate evenimentelor adverse nu au fost semnificativ diferite între tizanidină și placebo.
Concluzii: Rezultatele susțin tizanidina ca un adjuvant profilactic eficient pentru cefaleea cronică zilnică, inclusiv migrena, cefaleea migrenoasă și cefaleea de tip tensional. Aceste rezultate sugerează, de asemenea, posibila importanță a unui mecanism alfa2-adrenergic care stă la baza fiziopatologiei acestui spectru de tulburări de cefalee.