SACRAMENTO – Criticii procesului de inițiativă electorală din California se revoltă adesea împotriva „bugetării prin urne”, care se referă la modul în care aceste măsuri impun adesea cheltuieli bugetare majore prin fiat democratic. Probabil că alegătorii obișnuiți nu pot nici măcar să-și numească toți reprezentanții, darămite să explice cum funcționează finanțele statului. Cu toate acestea, ei sunt chemați să ia decizii fiscale complexe bazate, de obicei, pe mailurile de campanie și pe titlurile buletinelor de vot.

Nu am nicio problemă cu faptul că alegătorii decid asupra unor probleme ample, ușor de înțeles. Ar trebui ca o creștere a taxei pe benzină să fie abrogată? Acesta este subiectul propunerii 6. Dacă procurorul general al statului i-ar fi dat acesteia un titlu și un rezumat corect, ar fi fost cel puțin un simplu vot în sus sau în jos asupra taxelor pe benzină. Publicul cu drept de vot este perfect capabil să ia astfel de decizii – sau cel puțin la fel de capabil ca și legislatorii nu întotdeauna atât de străluciți care îi reprezintă în Senatul și Adunarea de stat.

Dar, din ce în ce mai mult, inițiativele implică chestiuni bugetare și de reglementare complexe care ar putea necesita ore de analiză pentru a da un vot informat. Uneori, ele sunt plasate pe buletinul de vot de către grupuri de interese speciale și se poate spune că sunt capturi de bani. Alteori sunt plasate pe buletinul de vot de către grupuri cu o agendă ideologică, dar de multe ori nu sunt mai ușor de înțeles decât măsurile privind obligațiunile.

O bună regulă de bază: Dacă citiți rezumatul buletinului de vot, răsfoiți paginile de explicații de la Biroul Analistului Legislativ, admirabil de corect, parcurgeți argumentele oficiale pro și contra din broșura pentru alegători și tot nu aveți nicio idee despre ce ar face nenorocita aia de măsură, atunci acea măsură nu are ce căuta pe buletinul de vot. Cel mai bun lucru este să votați „nu” pentru astfel de măsuri, care reprezintă o utilizare abuzivă a procesului de inițiativă.

Poate cel mai bun – dar nu singurul – exemplu al acestei prostii de pe buletinul de vot din 6 noiembrie este Propunerea 12, care „stabilește noi standarde pentru izolarea anumitor animale de fermă” și „interzice vânzarea produselor care nu sunt conforme”. Sună simplu, în sensul că propune cerințe minime de spațiu pentru fermierii care cresc viței de carne de vițel, gropi de reproducție și găini ouătoare. Dar, dacă ne adâncim în detalii, aceasta nu este deloc clară.

Se găsesc susținători ai bunăstării animalelor de ambele părți ale problemei, făcând astfel aproape imposibil de determinat dacă acest val de reglementări potențial costisitoare ar îmbunătăți chiar soarta unora dintre animalele de fermă ale statului. După ce am petrecut prea mult timp cercetând și tot nu aveam nicio idee despre cum să votez, am sunat-o pe fiica mea, studentă la agricultură în California, și am rugat-o să-mi explice. Votarea chiar nu ar trebui să fie atât de dificilă. (Ea este pentru „nu”.)

De exemplu, argumentul „da”, semnat de directorul de stat al Humane Society of the United States și de alte două persoane, susține că măsura „va elimina de pe piața californiană produsele inumane și nesigure provenite de la aceste animale abuzate” și „reduce riscul ca oamenii să se îmbolnăvească din cauza intoxicațiilor alimentare și a poluării de la fermele industriale”. Aceasta susține că este „greșit să înghesui o găină înghesuită într-o cușcă de sârmă supraaglomerată pentru întreaga ei viață.”

Nu există cu adevărat un val de intoxicații alimentare cauzate de fermele deja foarte reglementate ale statului. Nu sunt imun la preocupările legate de viața animalelor, chiar și a găinilor. De fapt, am luat o pauză de la scrierea acestei rubrici pentru a merge pe pășunea noastră din spate și a le oferi niște piersici prea coapte și pâine veche celor șase găini ale noastre, iar ele au chițăit de bucurie (hei, suna a bucurie). Cu toate acestea, problema cuștilor nu a fost rezolvată în urmă cu un deceniu?

Atunci, când alegătorii din California au aprobat Propunerea 2, care, potrivit LAO, „interzice în general fermierilor din California să adăpostească porcii gestanți, vițeii crescuți pentru vițel și găinile ouătoare în cuști sau lăzi care nu le permit să se întoarcă liber, să se întindă, să se ridice în picioare și să își întindă complet membrele”. Întreaga mea familie a votat „da” în această privință, chiar dacă suntem conștienți de dezavantajul impunerii de noi reglementări costisitoare asupra celor care ne asigură hrana. Avem destul de multe animale de fermă (capre și găini, în principal) și ni se pare inuman să le punem să își petreacă viața scurtă și mohorâtă într-un țarc care nu le permite nicio mișcare.

Propoziția 12 ar face aparent aceste restricții mai dure și ar elimina soluțiile de rezolvare din propunerea din 2008. Dar argumentul „nu”, redactat de alți activiști pentru animale, susține că inițiativa va înrăutăți lucrurile pentru prietenii noștri cu pene: „Promovată în mod eronat ca o măsură „fără cuști”, Propunerea 12, de fapt, legalizează în mod explicit utilizarea continuă a cuștilor din fabricile de ouă pentru anii următori.” Oponenții o numesc „o exploatare nesăbuită a procesului de inițiativă din California” care „pune în mare pericol o gamă largă de legi existente privind protecția consumatorilor, a animalelor și a mediului.”

Este nevoie de reglementări limitate care să reducă cruzimea față de animale, dar care să nu împiedice capacitatea fermierilor de a oferi alimente accesibile și sănătoase. Această nouă inițiativă avansează această idee? Sunt la fel de confuz în această privință ca întotdeauna, dar sunt sigur că astfel de măsuri ar trebui să fie rezolvate în Legislativ și nu la urnele de vot.

Steven Greenhut este directorul regiunii vestice pentru Institutul R Street. El a fost redactor editorialist la Register în perioada 1998-2009. Scrieți-i la [email protected].

.