Hipertensiunea arterială este unul dintre cele mai frecvente motive pentru vizitele pacienților.1 Conform US Preventive Services Task Force, peste 70 de milioane de persoane cu vârsta peste 20 de ani suferă de hipertensiune arterială, care este definită ca o tensiune arterială (TA) ≥ 130/85 mm Hg.2 Hipertensiunea arterială esențială este cea mai frecventă formă a acestei afecțiuni; majoritatea pacienților afectați vor prezenta o ameliorare cu tratament farmacologic bazat pe dovezi, modificări ale stilului de viață și reduceri ale factorilor de risc.
Pentru pacienții cu hipertensiune arterială refractară, cu toate acestea, identificarea pașilor de urmat în screening și diagnosticare poate fi descurajantă pentru clinicieni. Este important să se identifice cazurile de hipertensiune arterială secundară, deoarece, dacă aceasta este lăsată nediagnosticată și netratată, este probabil să apară complicații grave – cum ar fi bolile cardiovasculare și renale.3,4
Hipertensiunea secundară poate fi cauzată de o multitudine de stări de boală și tulburări, inclusiv tulburări endocrine, boli renale, tulburări neurologice, stres acut și hipertensiune indusă de medicamente.5 Hipertensiunea endocrină este cel mai frecvent cauzată de tulburări ale glandei suprarenale, inclusiv aldosteronismul primar, sindromul Cushing și feocromocitomul. (De menționat că sindromul Cushing este cauzat de tumori suprarenale secretoare de glucocorticoizi, în timp ce boala Cushing este o afecțiune în care există un exces de glucocorticoizi cauzat de suprasecreția hormonului adrenocorticotropic hipofizar.6 Boala Cushing este mai frecventă decât sindromul Cushing, care este rar.7) În timp ce tulburările endocrine non-adrenale nu sunt la fel de frecvente, ele pun probleme de sănătate semnificative, inclusiv excesul sau deficitul de hormon de creștere, tulburările tiroidiene, deficitul de testosteron, obezitatea, rezistența la insulină și sindromul metabolic.8
Înțelegerea cauzelor endocrine ale hipertensiunii arteriale este o resursă valoroasă pe care clinicienii trebuie să o aibă în setul lor de instrumente. Deși consecințele negative ale tulburărilor endocrine sunt semnificative, aceste afecțiuni sunt adesea recognoscibile, iar tratamentul farmacologic și/sau intervențiile chirurgicale pot, potențial, să rezolve sau să amelioreze hipertensiunea și să reducă riscul pentru alte comorbidități. Acest articol rezumă ghidurile de screening și diagnostic pentru mai multe cauze posibile ale hipertensiunii endocrine: aldosteronismul primar, sindromul Cushing și feocromocitomul.
ALDOSTERONISMUL PRIMAR
Aldosteronismul primar apare la 5% până la 10% din toți pacienții hipertensivi și este o cauză frecventă de hipertensiune arterială secundară și endocrină (deși la pacienții mai tineri – în special la femei – cauzează cel mai frecvent stenoza arterei renale).9,10 Din punct de vedere istoric, aldosteronismul primar a fost considerat rar și, în general, nu a fost inclus în diagnosticul diferențial pentru pacienții care prezentau hipertensiune arterială rezistentă. Cu toate acestea, investigațiile clinice au indicat că aldosteronismul primar este mai răspândit decât se credea anterior.11
Pacienții dezvoltă această afecțiune atunci când există o producție crescută de aldosteron independent de sistemul renină-angiotensină. Retenția de sodiu rezultată poate duce la hipertensiune arterială, hipokaliemie și un raport aldosteron/renină plasmatic ridicat (ARR).12 Constatările clinice și simptomele pot fi vagi, ceea ce sporește dificultatea de a identifica aldosteronismul primar ca diagnostic. Pacienții pot fi asimptomatici, singura constatare anormală de laborator fiind hipokaliemia (o constatare puțin frecventă, care afectează < 25% dintre pacienți).13 Dacă hipokaliemia este prezentă, simptomele pot include nicturie, poliurie, slăbiciune musculară, crampe, parestezii și palpitații.11
Societatea Endocrinologică a identificat 8 caracteristici care cresc probabilitatea de aldosteronism primar. Pacienții necesită un screening suplimentar dacă
- Au o TA ridicată în mod susținut (≥ 150 mm Hg și/sau 100 mm Hg )
- Au hipertensiune arterială (TA > 140/90 mm Hg) care este rezistentă la 3 medicamente antihipertensive convenționale, inclusiv un diuretic
- Să aibă TA controlată (TA < 140/90 mm Hg) cu ≥ 4 medicamente antihipertensive
- Să aibă hipertensiune arterială și să aibă hipertensiune spontană sau cu diuretice-indusă de un diuretic sau de un diuretic
- Prezintă hipertensiune arterială și incidentalom suprarenale
- Prezintă hipertensiune arterială și apnee obstructivă în somn
- Prezintă hipertensiune arterială și un istoric familial deapariție precoce a hipertensiunii arteriale sau a unui accident vascular cerebral la o vârstă tânără (< 40 de ani)
- Sunt hipertensivi și sunt rude de gradul întâi cu un pacient cu aldosteronism primar.14
Continuați la: Cel mai fiabil test de screening…
.