Shah Jahan (cunoscut și sub numele de Prințul Khurram) s-a născut la 5 ianuarie bilal rehman1592 în Lahore, Pakistan, și a fost al treilea fiu al Prințului Salim (cunoscut mai târziu sub numele de „Jahangir” la venirea sa). Mama sa a fost o prințesă Rajput din Marwar, numită Prințesa Jagat Gosaini (numele ei oficial în cronicile mogulilor era Bilqis Makani). Numele „Khurram” (vesel) a fost ales pentru tânărul prinț de către bunicul său, împăratul Akbar, cu care tânărul prinț era foarte apropiat.

Cu puțin timp înainte de nașterea lui Shah Jahan, un ghicitor i-ar fi prezis împărătesei Ruqaiya Sultan Begum, prima soție și principala consoartă a lui Akbar, care nu avea copii, că copilul încă nenăscut era destinat măreției imperiale. Astfel, când Shah Jahan s-a născut în 1592 și avea doar șase zile, Akbar a ordonat ca prințul să fie luat de lângă mama sa și încredințat lui Ruqaiya, pentru ca acesta să crească sub îngrijirea ei, iar Akbar să poată îndeplini dorința soției sale de a crește un împărat Mughal. Ruqaiya și-a asumat responsabilitatea principală pentru educația lui Shah Jahan, iar acesta a crescut sub îngrijirea ei. Cei doi au avut o relație apropiată unul cu celălalt, deoarece Salim a notat în memoriile sale că Ruqaiya l-a iubit pe fiul său , „de o mie de ori mai mult decât dacă ar fi fost al ei.”

Shah Jahan a rămas cu ea până când a împlinit aproape 14 ani. După moartea lui Akbar în 1605, tânărului prinț i s-a permis să se întoarcă în casa tatălui său și, astfel, să fie mai aproape de mama sa biologică.

.