Monumentul Martirilor, realizat de sculptorul Albert Weinert, se inspiră din „La Marseillaise”, imnul național al Franței. Acesta a fost unul dintre preferatele lui Albert Parsons și l-a cântat în celula sa chiar înainte de a merge la spânzurătoare. O coroană de lauri este așezată pe fruntea eroului căzut la datorie, în timp ce figura Justiției avansează, hotărâtă, spre viitor.
Povestea Martirilor de la Haymarket și a monumentului lor din Cimitirul Forest Home începe la o convenție a Federației Sindicatelor Organizate de Meserii și Muncă din 1884. Federația (predecesorul Federației Americane a Muncii) a făcut apel la o mare mișcare pentru a obține ziua de lucru de 8 ore, care urma să atingă punctul culminant la 1 mai 1886.
Planul era de a petrece doi ani îndemnând toți angajatorii americani să adopte o zi standard de 8 ore, în locul zilelor de 10-12, chiar și până la 16 ore, care erau predominante. După 1 mai 1886, toți muncitorii care nu aveau încă un program de 8 ore, urmau să înceteze lucrul într-o grevă la nivel național, până când angajatorul lor urma să îndeplinească cererea.
80.000 de persoane au mărșăluit
Deși unii angajatori au respectat termenul limită, mulți nu au făcut acest lucru. În consecință, mari demonstrații au avut loc pe 1 mai în toată țara. Cea din Chicago a fost cea mai mare, cu un număr estimat de 80.000 de persoane care au mărșăluit pe Michigan Avenue, spre marea alarmă a liderilor de afaceri și a ziarelor din Chicago, care au văzut în acest marș o prefigurare a „revoluției” și au cerut o reprimare din partea poliției.
De fapt, anarhiștii și alți radicali politici din Chicago au fost reticenți în a avea ceva de-a face cu greva de 8 ore pe zi, pe care o considerau „reformistă”; dar au fost convinși de sindicaliști să participe, deoarece Albert Parsons și alții erau oratori atât de puternici și aveau un număr substanțial de adepți.
Un miting de masă a fost convocat pentru noaptea de 4 mai 1886 în piața de fân a orașului, la Randolph St. și DesPlaines Ave. Scopul acesteia era de a protesta față de o acțiune a poliției din ziua precedentă, în care greviștii și susținătorii lor de la fabrica McCormick Reaper de pe Blue Island Ave. fuseseră uciși și răniți de poliție.
Reuniunea de masă din piața de fân a fost atât de prost planificată încât organizatorii au fost nevoiți să adune vorbitori, inclusiv Parsons, sub impulsul momentului. A început să cadă o ploaie și, în timp ce ultimul vorbitor încheia, a sosit o forță mare de 200 de polițiști cu cererea ca adunarea să se disperseze.
.