FRIDAY, Jan. 18, 2002 (HealthDayNews) — Un nou studiu sugerează că gastrita ar fi mai bine tratată cu antibiotice decât cu medicamente puternice de reducere a acidului, despre care cercetătorii spun că pot face mai mult rău decât bine în anumite cazuri.

Concluzia studiului se îndepărtează de la tratamentul obișnuit pentru această afecțiune – reducerea acidului – și a lăsat un alt expert cu echivalentul intelectual al unui stomac deranjat.

„Când blocați complet producția de acid, încurajați creșterea bacteriilor, care, la rândul său, crește inflamația stomacului și pregătește terenul pentru gastrita cronică”, spune autorul studiului, Dr. Juanita Merchant, profesor asociat de medicină internă și fiziologie la University of Michigan Health System.

Antibioticele, spune Merchant, „abordează problema la sursă – bacteriile”.

Gastrita este o inflamație a mucoasei stomacale.

Merchant spune că antiacidele fără prescripție medicală, cum ar fi Tagamet, Pepcid AC și Zantac, nu sunt la fel de dăunătoare, deoarece permit continuarea unei anumite producții de acid. Dar ea are o problemă cu antiacidele puternice eliberate pe bază de prescripție medicală cunoscute sub numele de inhibitori ai pompei de protoni – medicamente precum Prilosec (omeprazol), Prevacid (lansoprazol), Protonix (pantoprazol) sau Aciphex (rabeprazol), care acționează prin oprirea întregii producții de acid.

„Aceste medicamente nu vor ajuta gastrita și ar putea înrăutăți problemele prin crearea unui mediu care încurajează dezvoltarea bacteriilor”, spune ea.

Alți medici nu sunt atât de rapizi în a respinge înțelepciunea convențională.

Dr. Ali Karakurum, gastroenterolog și profesor asistent de medicină la Nassau University Medical Center din New York, consideră că rezultatele sunt „foarte discutabile”.

Eliminarea bacteriilor, spune el, s-a dovedit utilă doar în cazul acelor pacienți cu ulcer provocat de bacteria Helicobacter pylori. „Nu există studii care să arate că orice alt tip de bacterie este legat de gastrită, așa că trebuie să pun la îndoială premisa de bază a studiului”, adaugă Karakurum.

Teoria lui Merchant privind gastrita mediată de bacterii se învârte în jurul unei substanțe numite gastrină, o substanță chimică secretată de mucoasa stomacului ca răspuns la inflamație – inclusiv la prezența bacteriilor. Gastrina, spune ea, declanșează producția de acid gastric în exces.

În timp ce excesul de acid în sine este adesea acuzat pentru problemele stomacale, Merchant spune că studiul ei pe animale arată că acesta poate fi acolo pentru un motiv. Ea susține că bacteriile care pun în acțiune gastrina – și nu excesul de acid – sunt adevărata cauză a problemelor stomacale.

Mai important, ea crede că, în lipsa unui tratament care să vizeze reducerea bacteriilor, ne-am putea pregăti pentru probleme gastrice mult mai grave, inclusiv cancer.

„Dacă nu tratați bacteriile, nu veți scăpa de problemă – cel puțin asta este ceea ce au arătat studiile noastre”, spune Merchant.

Karakurum nu este de acord. „Majoritatea cazurilor de gastrită se autolimitează”, spune el. „Ele dispar de la sine, indiferent dacă găsești sau nu găsești sau tratezi vreo bacterie”, spune el.

Studiul lui Merchant a comparat mucoasa stomacală a șoarecilor normali cu cea a șoarecilor modificați genetic pentru a nu produce gastrină și care, astfel, nu au fost capabili să producă acid gastric.

La începutul studiului, cercetătorii au spălat mucoasa stomacală a tuturor șoarecilor și au testat lichidul pentru detectarea prezenței bacteriilor. Eliminând acei șoareci care nu s-au dovedit a avea bacteria H. pylori care cauzează ulcerul – care nu sunt afectați de acid – ei i-au selectat pe cei care au fost testați pozitiv pentru alte trei tipuri de bacterii: Lactobacillus, Enterobacter și Staphylococcus.

Grupul de șoareci infectați cu deficit de gastrină a fost tratat cu antibiotice timp de 20 de zile. Șoarecii infectați cu niveluri normale de gastrină au fost tratați timp de 60 de zile cu omeprazol, inhibitor al pompei de protoni.

La finalul studiului, cercetătorii au examinat din nou mucoasa stomacală a șoarecilor.

Soarecii cărora li s-a administrat antibioticul au prezentat o reducere marcantă a inflamației și a bacteriilor, a constatat studiul. Șoarecii care au luat omeprazol, care blochează acidul, s-au dovedit a avea o inflamație crescută și mai multe bacterii decât atunci când a început studiul.

În plus, tratamentul ulterior al celui de-al doilea grup cu antibiotice a dus la o reducere similară a inflamației observată în primul grup – chiar dacă șoarecii au continuat să ia omeprazol.

Karakurum găsește un defect important în cadrul proiectului de studiu.

„Bacteria H. pylori nu se găsește în mucoasa stomacului. Este nevoie de o biopsie a țesutului, unde se ascunde”, spune el. Faptul că nu se găsește H. pylori în mucoasa stomacului nu este o verificare că nu era prezentă, spune Karakurum. Și dacă era, spune el, atunci acest lucru ar explica ameliorarea la șoarecii care au luat antibioticul. De asemenea, ar explica de ce nu au funcționat antiacidele.

Studiul a fost publicat simultan în numerele din ianuarie ale revistelor Gastroenterology și American Journal of Physiology.

Ce trebuie făcut

Pentru o prezentare generală a problemelor comune ale stomacului și a tratamentelor eficiente, vizitați Colegiul American de Gastroenterologie.

Pentru informații specifice privind tratarea gastritei, vizitați The Merck Manual.

Pentru a afla mai multe despre cum acționează inhibitorii pompei de protoni, faceți clic aici.

.