„Și nu numai atât, dar ne bucurăm și în necazuri, știind că necazul lucrează răbdarea” (Romani 5:3).

Una dintre cele mai puternice dovezi ale puterii mântuitoare a credinței creștine este capacitatea creștinilor adevărați de a îndura suferința și pierderea cu bucurie. Apostolul Pavel a îndurat așa ceva (vezi II Corinteni 11:21-33), dar a putut totuși să se „laude” în aceste suferințe. De fapt, acest cuvânt din textul nostru pentru ziua de astăzi este același cuvânt grecesc tradus prin „bucurați-vă” în versetul anterior, „bucurați-vă în nădejdea slavei lui Dumnezeu” (Romani 5:2) și „bucurați-vă”, într-un verset ulterior, „și noi ne bucurăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:11).

Această capacitate remarcabilă de a ne bucura în necazuri a caracterizat nu numai marii lideri creștini ca Pavel, ci și pe credincioșii obișnuiți din orice domeniu al vieții. Atunci când primii creștini și-au pierdut bunurile în marele val de persecuții cu care se confruntau, mărturia a fost că „|au luat cu bucurie jefuirea bunurilor voastre, știind în voi înșivă că aveți în ceruri o avere mai bună și mai durabilă” (Evrei 10:34). Acești primii credincioși, la fel ca mulți alții de-a lungul anilor, „au primit cuvântul în multe necazuri, cu bucuria Duhului Sfânt” (1 Tesaloniceni 1:6).

Există un motiv întemeiat pentru care creștinii pot îndura necazurile cu bucurie, „întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, pentru ca, atunci când se va arăta slava Lui, să vă bucurați și voi cu bucurie nespus de mare” (1 Petru 4:13) (1 Petru 4:13). Avem mereu în fața noastră exemplul și stimulentul lui Hristos Însuși, „care, „pentru bucuria care I-a fost pusă înainte, a îndurat crucea, disprețuind rușinea, și S-a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12:2).

De aceea, putem fi „Ca și întristați, dar totdeauna bucuroși” (II Corinteni 6:10), știind că „bucuria Domnului este tăria voastră” (Neemia 8:10), iar Hristos a promis că „bucuria voastră nu v-o ia nimeni” (Ioan 16:22). HMM