La 29 octombrie 1929, bursa americană s-a prăbușit și, înainte ca cineva să poată lua măsuri eficiente, țara a ajuns la punctul de topire. SUA se îndreptau spre ceea ce avea să devină în cele din urmă cunoscut sub numele de Marea Depresiune. Mai multe evenimente succesive de pe glob au declanșat o reacție în lanț, având un impact asupra a numeroase țări din întreaga lume, precum și asupra Americii.

Autoritățile nu știau ce să facă în fața unei catastrofe de o asemenea amploare. Mulți ani care au urmat au fost petrecuți pentru a face față consecințelor acestui fiasco haotic, milioane de oameni suferind din cauza efectelor sale de anvergură. Acestea fiind spuse, a fost, de asemenea, cel mai îndelungat & și mai răspândit declin economic din întregul secol XX și a arătat cu adevărat amploarea și viteza cu care o economie poate să decadă.

Anii ’20 ai secolului XX

Înainte ca lumea să intre în declin economic, performanța pieței bursiere era cu mult peste medie, iar producția industrială mai profitabilă decât fusese vreodată. Această situație a fost destul de evidentă în anii 1920 – a fost cunoscută și sub numele de „The Roaring 20’s” – în SUA. În această perioadă, SUA era excesiv de dependentă de industriile sale de producție, inclusiv automobilele și docurile de construcții navale.

Inegalitatea veniturilor era în creștere, iar în acest deceniu peste 60% din populație trăia sub pragul sărăciei. Doar 5% din cele mai bogate clase primeau 33% din veniturile națiunii. Acest fals sentiment de prosperitate a dus la inundarea piețelor cu produse care nu erau accesibile pentru mase, declanșând o reacție în lanț care a început cu închiderea fabricilor și retragerea bruscă a investițiilor. Clasa de mijloc a încercat să își salveze banii prin reducerea cheltuielilor. Când cheltuielile au fost reduse, și mai multe bunuri de pe piață au rămas nevândute. Odată cu scăderea profiturilor, forța de muncă a trebuit să fie redusă, sporind sărăcia și alimentând un ciclu economic negativ.

Criza globală persistentă

Europa nu prea se împăcase cu efectele Primului Război Mondial. Existau consecințe oribile ale Marelui Război; populația supraviețuitoare își pierduse locurile de muncă și guvernul nu avea cum să ofere catalizatori nelimitați pentru reconstrucție.

SUA era principalul exportator la acea vreme și aproviziona Europa cu aproape toate produsele de bază și avansate. Guvernele europene care luaseră împrumuturi de la băncile americane nu le mai puteau rambursa și una după alta au început să intre în incapacitate de plată. Băncile americane nu au avut altă opțiune decât să oprească acordarea de împrumuturi. Acest lucru a făcut ca puterea de cumpărare a Europei să scadă și mai mult, pregătind terenul pentru Marea Depresiune.

Criza bursieră

Anii ‘Roaring Twenties’ au dat aproape tuturor bancherilor și investitorilor americani un fals sentiment de mândrie, în special celor care se ocupau de acțiuni. Prețul acțiunilor începuse să scadă încă din septembrie, iar pe 18 octombrie acestea se aflau în cădere liberă. S-a instalat panica și aproape toți investitorii voiau să aibă în mână bani adevărați. Pe 24 octombrie au fost tranzacționate peste 12 milioane de acțiuni! Panica a luat amploare, iar companiile de investiții s-au grăbit să intervină pentru a stabiliza situația. Cu toate acestea, era prea târziu. În lunea următoare, piața era în cădere liberă totală.

Prețurile acțiunilor se prăbușiseră. Recuperarea reușită după 29 octombrie a forțat prețurile acțiunilor să crească, dar era prea târziu. Investitorii își pierduseră încrederea în bursă și, la nivel global, prețurile scădeau. SUA se prăbușea acum în colaps economic, iar în 1932 acțiunile valorau doar 20% din valoarea lor din 1929! În 1933, efectul de domino a dus la falimentul sistemului bancar. În plus, oamenii migrau de la ferme la orașe în căutare de locuri de muncă. Toate acestea au fost prea dure pentru structura economică existentă, iar acum, peste 15 milioane de oameni erau șomeri.

The Dust Bowl

O secetă severă a lovit SUA și preeriile canadiene în anii 1930, ceea ce a alimentat, de asemenea, Marea Depresiune. Producția agricolă americană a fost puternic afectată de această secetă, iar neaplicarea metodelor de agricultură în zonele aride a forțat piața americană să caute alte surse. În același timp, fermierii din regiunea afectată nu știau ce să facă cu situația lor dificilă. Situația s-a înrăutățit până la un asemenea nivel încât acea majoritate a populației din Marile Câmpii nu și-a putut plăti impozitele.

Aceste impozite, chiar dacă reprezentau doar o parte nominală din veniturile guvernului, au reprezentat prea mult atunci când seceta a lovit în trei valuri succesive. Porecla „Dust Bowl” a fost dată ecologiei și peisajului afectat.

Legea tarifară Smoot-Hawley

Situația nu făcea decât să se înrăutățească, iar Legea tarifară Smoot-Hawley nu a ajutat. Introdusă la 13 martie 1930, inițial cu intenția de a proteja companiile americane, manevra s-a întors rapid împotriva SUA însăși. Când a fost evident că se anunța un declin economic abrupt, guvernul american a început în grabă să introducă măsuri care să îi încetinească sosirea.

O astfel de măsură a fost acest tarif Smoot-Hawley care a pus o taxă specială asupra a 20.000 de tipuri de bunuri importate. Această măsură a fost luată pentru ca firmele americane să nu piardă în fața concurenței companiilor străine, dar natura taxei a fost de așa natură încât a forțat mai multe companii să nu mai exporte bunuri în SUA. Această măsură a venit sub forma unei săbii cu două tăișuri, deoarece a redus veniturile din producție & ale tuturor acestor companii. Forța de muncă a trebuit să fie concediată, alimentând criza economică din țara lor mamă.

Hrană de gândire: Importurile SUA au scăzut cu 66%, de la 4,4 miliarde (1929) la 1,5 miliarde (1933)

Există cărți întregi, teorii și lucrări pe această temă cu privire la motivele pentru care lumea a plonjat în Marea Depresiune. Tot ceea ce putem spera sunt structuri și mecanisme economice mai bune pentru a prinde astfel de situații înainte ca apa să treacă peste pod!