Javanese people use Krokot as a complement to pecel, o salată în stil javanez în care diverse legume, inclusiv krokot, sunt fierte și stropite cu sos de arahide dulce și picant. ACUM!JAKARTA

Majoritatea oamenilor sunt deranjați de plantele sălbatice care răsar în jurul casei. Dar dacă vă uitați puțin mai atent și explorați conținutul lor benefic, veți descoperi că unele dintre aceste plante pot fi, de fapt, un remediu natural pentru sănătate sau chiar pot fi folosite ca un nou ingredient exotic pentru următoarea dvs. masă.

Utilizarea unor ingrediente neobișnuite, cum ar fi plantele sau florile comestibile, nu este o practică obișnuită în rândul bucătarilor și bucătarilor. Dar, atâta timp cât bucătăria se află sub propriile reguli, aveți libertatea de a experimenta cu această vegetație urbană pe care o puteți găsi în zona dumneavoastră.

Dacă ieșiți la alergat sau vă plimbați prin grădina dumneavoastră sau chiar prin cartier, nu ratați ocazia de a da de urma unora dintre aceste plante. Este o binecuvântare să trăim într-o țară cu o mulțime de floră sălbatică, bogată în beneficii pentru sănătate – iar tendința devine din ce în ce mai populară în rândul orășenilor. Cei care adoptă un stil de viață sănătos și o dietă bazată pe plante au mers atât de departe încât și-au făcut o mică grădină în curte pentru a-și asigura necesarul în bucătărie.

Iată cinci plante comestibile pe care s-ar putea să le găsiți în timpul unei forfecuțe urbane!

Krokot

(Portulaca oleracea)

Mulți dintre voi poate că sunteți familiarizați cu această plantă (în imaginea de mai sus), care este considerată o buruiană, deoarece crește adesea sălbatic în curte. De cele mai multe ori, oamenii o smulg și o aruncă! Krokot sau purslane face parte din familia Portulacaceae și are între 40 și 100 de specii diferite, care pot fi consumate și au proprietăți medicinale. Un tip de krokot care poate fi consumat este Portulaca oleracea. Această plantă este ușor de recunoscut după frunzele sale ovale cu vârfurile și partea inferioară tocată și cu o suprafață relativ netedă. Tulpina este de culoare roșu-violet, iar florile sunt gălbui. Conținutul nutrițional deosebit pe care îl posedă porumbarul este Omega 3 și conține pigmenți care au potențialul de a fi antioxidanți și antimutageni. Javanezii folosesc această plantă ca o completare la pecel, o salată în stil javanez în care diverse legume, inclusiv krokot, sunt fierte și stropite cu sos de arahide dulce și picant.

Kemangi

(Ocimum americanum)

Kemangi sau busuiocul de lămâie este o plantă foarte populară. Este foarte ușor de găsit în piețe și oamenii de aici îl folosesc în cadrul unei puzderii de rețete. Multe restaurante indoneziene și vânzători de mâncare stradală servesc busuiocul ca fiind unul dintre produsele lor de bază, chiar dacă este doar pentru garnitură. Kemangi funcționează pentru a scăpa de mirosul corporal, în plus față de creșterea laptelui matern. De asemenea, conține vitamina A, care este esențială pentru dezvoltarea și menținerea sistemului imunitar în organism. Aceste frunze sunt delicioase chiar și atunci când sunt consumate crude datorită aromei lor deosebite sau sunt folosite pentru a spori aroma alimentelor, în special pentru curry de pește sau de pui.

Katuk

(Sauropus androgynus)

Beneficiile acestei plante sunt populare pentru a susține producția de lapte matern pentru mamele care alăptează. Are o formă de arbust și poate atinge o înălțime de doi-trei metri, cu ramuri destul de moi. Frunzele sunt foarte verzi, ceea ce indică un conținut ridicat de clorofilă, deci conține cantități mari de antioxidanți, care sunt foarte utile pentru prevenirea radicalilor liberi și a autoîmbătrânirii și un conținut ridicat de vitamina A pentru sănătatea ochilor. În general, indonezienii gătesc această plantă doar prin fierbere în apă cu diverse condimente, cum ar fi usturoi, șalotă, galangal, rădăcină de degete, plus morcovi tăiați în felii și porumb, pentru a face o supă clară de legume.

Pegagan sau Antanan

(Centella asiatica)

Cunoscută și sub numele de gotu kola, această plantă este cultivată pe scară largă în Indonezia, China, Japonia și India. O multitudine de beneficii îi atrage pe experți să cerceteze mai mult despre eficacitatea acestei plante medicinale. Ea se caracterizează prin forma sa mică și este adesea întâlnită pe malurile râurilor, pe marginea drumurilor și în câmpurile de orez. Din timpuri imemoriale, aceste frunze sunt adesea folosite de strămoșii noștri ca o plantă perenă utilizată pentru a trata diverse boli, cum ar fi îmbunătățirea circulației sângelui la cei care suferă de insuficiență venoasă cronică pe venele picioarelor, precum și un tratament suplimentar pentru artrită. Cei mai mulți sundanezi consumă aceste frunze ca legume proaspete și cu fructe sau legume murate.

Mimba sau Intaran

(Azadirachta indica)

În practicile ayurvedice, frunzele de mimba sau intaran (arborele de neem) sunt o plantă medicinală care face parte din medicina tradițională de mii de ani. Aceste frunze au proprietăți antivirale și antibacteriene eficiente, care pot fi un puternic stimulent imunitar. Antibacterianul poate acționa bine în cazul infecțiilor, arsurilor și a tuturor tipurilor de probleme ale pielii, fiind capabil să distrugă bacteriile care pot provoca infecții, stimulează sistemul imunitar și favorizează o vindecare rapidă. Putem găsi cu ușurință această plantă în jurul templelor din Bali. Aproape fiecare parte a acestei plante are proprietăți medicinale. Adesea, părțile acestei plante sunt transformate în extracte, ulei sau fierte pentru a bea apa.