Un program informatic inteligent din punct de vedere artificial poate diagnostica acum cancerul de piele cu mai multă precizie decât un dermatolog certificat.1 Mai mult, programul poate face acest lucru mai repede și mai eficient, necesitând un set de date de instruire, mai degrabă decât un deceniu de educație medicală costisitoare și intensivă în muncă. Deși s-ar putea părea că este doar o chestiune de timp până când medicii vor fi făcuți caduciți de acest tip de tehnologie, o analiză mai atentă a rolului pe care această tehnologie îl poate juca în furnizarea de asistență medicală este justificată pentru a aprecia punctele sale forte, limitările și complexitățile sale etice actuale.

Inteligența artificială (AI), care include domeniile învățării automate, procesării limbajului natural și roboticii, poate fi aplicată în aproape orice domeniu din medicină,2 iar contribuțiile sale potențiale la cercetarea biomedicală, la educația medicală și la furnizarea de asistență medicală par nelimitate. Datorită capacității sale solide de a integra și de a învăța din seturi mari de date clinice, inteligența artificială poate juca un rol în diagnosticare3 , în procesul de luare a deciziilor clinice4 și în medicina personalizată.5 De exemplu, algoritmii de diagnosticare pe bază de inteligență artificială aplicați mamografiilor ajută la detectarea cancerului de sân, servind ca o „a doua opinie” pentru radiologi.6 În plus, avatarele umane virtuale avansate sunt capabile să se angajeze în conversații semnificative, ceea ce are implicații pentru diagnosticarea și tratamentul bolilor psihiatrice.7 Aplicațiile inteligenței artificiale se extind, de asemenea, în domeniul fizic, cu proteze robotice, sisteme de sprijinire a sarcinilor fizice și manipulatori mobili care ajută la furnizarea de telemedicină.8

Cu toate acestea, această tehnologie puternică creează un set nou de provocări etice care trebuie identificate și atenuate, deoarece tehnologia inteligenței artificiale are o capacitate extraordinară de a amenința preferințele, siguranța și confidențialitatea pacienților. Cu toate acestea, actualele orientări politice și etice pentru tehnologia IA rămân în urma progreselor pe care IA le-a făcut în domeniul asistenței medicale. Deși au apărut unele eforturi de a se angaja în aceste conversații etice,9-11 comunitatea medicală rămâne slab informată cu privire la complexitățile etice pe care le poate introduce tehnologia AI în devenire. În consecință, așteaptă o discuție bogată care ar beneficia foarte mult de contribuția medicilor, deoarece medicii vor avea probabil o interfață cu IA în practica lor zilnică în viitorul apropiat.

Acest număr tematic al AMA Journal of Ethics își propune să abordeze unele dintre dilemele etice care apar atunci când tehnologia IA este utilizată în îngrijirea sănătății și în educația medicală. Unele dintre cele mai exigente preocupări ridicate în acest număr includ abordarea riscului suplimentar pentru viața privată și confidențialitatea pacienților, analiza limitelor dintre rolul medicului și cel al mașinii în îngrijirea pacienților și ajustarea educației viitorilor medici pentru a se confrunta în mod proactiv cu schimbările iminente în practica medicală. În plus, dialogul cu privire la aceste preocupări va îmbunătăți înțelegerea de către medici și pacienți a rolului pe care AI îl poate juca în asistența medicală, ajutând părțile interesate să dezvolte un sentiment realist cu privire la ceea ce AI poate și nu poate face. În cele din urmă, anticiparea potențialelor capcane etice, identificarea soluțiilor posibile și oferirea de recomandări politice va fi în beneficiul medicilor care adoptă tehnologia IA în practica lor, precum și al pacienților care beneficiază de îngrijirea lor.

O temă majoră care va fi abordată în acest număr este modul de echilibrare a beneficiilor și riscurilor tehnologiei IA. Există beneficii în cazul integrării rapide a tehnologiei IA în sistemul de asistență medicală, deoarece IA prezintă oportunitatea de a îmbunătăți eficiența furnizării asistenței medicale și calitatea îngrijirii pacienților. Cu toate acestea, este necesar să se reducă la minimum riscurile etice ale implementării IA – care pot include amenințări la adresa vieții private și a confidențialității, a consimțământului în cunoștință de cauză și a autonomiei pacienților – și să se ia în considerare modul în care IA urmează să fie integrată în practica clinică. Părțile interesate ar trebui să fie încurajate să fie flexibile în ceea ce privește încorporarea tehnologiei IA, cel mai probabil ca un instrument complementar și nu ca un înlocuitor al medicului. În comentariul lor referitor la un caz de implementare a unui algoritm informatic inteligent artificial în fluxul de lucru al unui medic, Michael Anderson și Susan Leigh Anderson subliniază importanța expertizei tehnice a utilizatorului în interpretarea rezultatelor testelor ghidate de IA și identifică potențiale dileme etice. Într-un caz similar privind utilizarea IBM WatsonTM ca instrument de sprijinire a deciziilor clinice, David D. Luxton subliniază beneficiile, limitările și precauțiile în utilizarea unui astfel de instrument. Mai mult, într-un studiu empiric, Irene Y. Chen, Peter Szolovits și Marzyeh Ghassemi demonstrează că este posibil ca algoritmii de învățare automată să nu ofere predicții la fel de precise ale rezultatelor în funcție de rasă, sex sau statut socio-economic. În cele din urmă, răspunzând la un caz care ia în considerare utilizarea unui robot cu inteligență artificială în timpul unei intervenții chirurgicale, Daniel Schiff și Jason Borenstein afirmă importanța consimțământului informat corespunzător și a utilizării responsabile a tehnologiei IA, subliniind că potențialele prejudicii legate de utilizarea tehnologiei IA trebuie să fie transparente pentru toți cei implicați.

O a doua temă majoră din acest număr se învârte în jurul rolului pe care IA îl poate juca în educația medicală, atât în pregătirea viitorilor medici pentru o carieră care integrează IA, cât și în utilizarea directă a tehnologiei IA în educația studenților la medicină. Steven A. Wartman și C. Donald Combs susțin că, având în vedere ascensiunea IA, educația medicală ar trebui să fie reformulată, trecând de la un accent pe reamintirea cunoștințelor la un accent pe pregătirea studenților pentru a interacționa cu mașinile inteligente artificial și pentru a le gestiona; această reformulare ar necesita, de asemenea, o atenție asiduă la complexitățile etice și clinice care apar între pacienți, îngrijitori și mașini. Într-un articol conex, C. Donald Combs și P. Ford Combs explorează utilizarea pacienților virtuali (VP) inteligenți din punct de vedere artificial în educația medicală. Cu aplicațiile lor interesante în predarea istoriei medicale, cum ar fi în evaluarea psihiatrică de admitere, VP oferă o platformă ușor accesibilă cu mai multe avantaje față de pacienții standardizați tradiționali; cu toate acestea, dezavantajele și neajunsurile sunt la fel de importante, subliniind nevoia de claritate cu privire la rolul VP în educația medicală.

O ultimă temă abordată în acest număr elucidează conflictele juridice și de politică de sănătate care apar odată cu utilizarea inteligenței artificiale în asistența medicală. Hannah R. Sullivan și Scott J. Schweikart dezvăluie probleme juridice, cum ar fi malpraxisul medical și răspunderea pentru produse, care apar odată cu utilizarea algoritmilor „black-box”, deoarece utilizatorii nu pot oferi o explicație logică a modului în care algoritmul a ajuns la rezultatul dat. În plus, Nicole Martinez-Martin descoperă o lacună politică care reglementează protecția imaginilor fotografice ale pacienților în ceea ce privește tehnologia de recunoaștere facială, ceea ce ar putea pune în pericol consimțământul în cunoștință de cauză, raportarea constatărilor accidentale și securitatea datelor. În cele din urmă, Elliott Crigger și Christopher Khoury relatează despre recenta adoptare de către Asociația Medicală Americană a unei politici privind IA în domeniul asistenței medicale, care solicită dezvoltarea unei tehnologii de IA atent concepute, de înaltă calitate și validate clinic, care poate servi drept prototip de politică pentru sistemul medical.

Nu există nicio îndoială că IA va avea ramificații pe scară largă care vor revoluționa practica medicală, transformând experiența pacientului și rutina zilnică a medicilor. Utilizarea IA în domeniul sănătății se poate extinde chiar și în domenii neașteptate, cum ar fi practica artistică, așa cum a investigat Sam Anderson-Ramos, cu noi dileme care apar din cauza ascensiunii mașinilor gânditoare în activități anterior umane. În plus, Elisabeth Miller descrie vizual impactul potențial al IA asupra corpurilor umane mecanizate. Cu toate acestea, mai sunt multe de făcut pentru a pune bazele etice adecvate pentru a utiliza tehnologia IA în mod sigur și eficient în domeniul asistenței medicale. Acest număr tematic al AMA Journal of Ethics intenționează să ofere o astfel de bază cu o viziune aprofundată asupra complexității induse de IA în medicina black-box, explorând confidențialitatea și autonomia pacienților, educația medicală și multe altele. În cele din urmă, pacienții vor fi în continuare tratați de medici, indiferent de cât de mult schimbă IA furnizarea de asistență medicală, și va exista întotdeauna un element uman în practica medicală.