Înapoi la Tutoriale

Când se efectuează un studiu al unui site RF, este important să se definească limita de rază de acțiune a unui punct de acces pe baza raportului semnal/zgomot (SNR), care reprezintă nivelul semnalului (în dBm) minus nivelul zgomotului (în dBm). De exemplu, un nivel de semnal de -53 dBm măsurat în apropierea unui punct de acces și un nivel de zgomot tipic de -90 dBm produce un SNR de 37 dB, o valoare sănătoasă pentru rețelele LAN fără fir. Nu vă lăsați zăpăciți de unitatea „dB” – aceasta reprezintă pur și simplu o diferență între două valori logaritmice, cum ar fi dBm.

SNR are un impact asupra performanței

SNR-ul semnalului unui punct de acces, măsurat la dispozitivul utilizatorului, scade pe măsură ce distanța până la utilizator crește, deoarece pierderea de spațiu liber aplicabilă între utilizator și punctul de acces reduce nivelul semnalului. Același lucru este valabil și pentru semnalele care se propagă de la dispozitivul utilizatorului la punctul de acces. O creștere a interferențelor RF de la cuptoarele cu microunde și telefoanele fără fir, care crește nivelul de zgomot, scade, de asemenea, SNR.

SNR are un impact direct asupra performanței unei conexiuni LAN fără fir. O valoare SNR mai mare înseamnă că puterea semnalului este mai puternică în raport cu nivelurile de zgomot, ceea ce permite viteze de date mai mari și mai puține retransmisiuni – toate acestea oferind un debit mai bun. Desigur, este adevărat și contrariul. Un SNR mai mic necesită ca dispozitivele LAN wireless să funcționeze la viteze de date mai mici, ceea ce scade debitul. Un SNR de 30 dB, de exemplu, poate permite unui radio client 802.11g și unui punct de acces să comunice la 24 Mbps; în timp ce un SNR de 15 dB poate asigura doar 6 Mbps.

Valori din lumea reală

Compania mea, Wireless-Nets, a efectuat teste extinse ale rețelelor LAN wireless la diferite niveluri SNR. De exemplu, am efectuat teste orientate către utilizator pentru a determina impactul valorilor SNR asupra capacității unui utilizator cu un radio client tipic (setat la 30 mW) de a se asocia cu un punct de acces 802.11b/g și de a încărca o anumită pagină web. Pentru diferite SNR-uri, am constatat următoarele rezultate în ceea ce privește intensitatea semnalului (care se găsește în starea conexiunii din Windows), starea de asociere și performanța la încărcarea unei anumite pagini web de pe un laptop fără fir. Am măsurat valoarea SNR de la același laptop și de la același radio client folosind AirMagnet Analyzer. Pentru a asigura comparații precise, am șters memoria cache a laptopului înainte de a reîncărca pagina:

> 40dB SNR = semnal excelent (5 bari); întotdeauna asociat; fulgerător de rapid.

25dB până la 40dB SNR = semnal foarte bun (3 – 4 bari); întotdeauna asociat; foarte rapid.

15dB până la 25dB SNR = semnal slab (2 bari); întotdeauna asociat; de obicei rapid.

10dB – 15dB SNR = Semnal foarte slab (1 bară); în mare parte asociat; în mare parte lent.

5dB până la 10dB SNR = Nici un semnal; nu este asociat; nu merge.

Aceste valori par a fi în concordanță cu testele pe care le-am făcut în trecut, precum și cu ceea ce publică unii dintre furnizori.

Recomandări SNR

Bazându-ne pe aceste teste, recomandăm utilizarea a aproximativ 20dB ca SNR minim pentru definirea limitei de rază de acțiune a fiecărui punct de acces 802.11b/g. Acest lucru asigură o asociere constantă cu o performanță destul de bună atunci când se efectuează funcții tipice de rețea, cum ar fi navigarea pe internet și sincronizarea e-mailurilor. Rețineți că 802.11n poate necesita definiții diferite ale limitei de rază de acțiune. Dacă intenționați să implementați voce pe o rețea LAN fără fir, atunci veți avea probabil nevoie de un SNR minim mai mare. De exemplu, Cisco recomandă 25 dB pentru sistemele sale de telefonie vocală fără fir. De asemenea, o marjă mai mare (adică un SNR mai mare), poate fi necesară în anumite locuri, în special acolo unde există o mare propagare a semnalului multipath, cum ar fi fabricile de producție și locurile unde staționează avioanele în aeroporturi. Rețineți că nivelul corespunzător de performanță are loc numai la limita fiecărui punct de acces. Utilizatorii care se asociază cu puncte de acces aflate la o distanță mai mică vor avea un SNR mai mare și o performanță mai bună.

Când măsurați SNR-urile, folosiți, dacă este posibil, același radio client și aceeași antenă pe care le vor avea utilizatorii. O variație în ceea ce privește câștigul antenei între echipamentul de studiu și dispozitivul utilizatorului, de exemplu, va duce probabil la faptul că utilizatorii vor avea un SNR (și o performanță) diferit față de ceea ce ați măsurat în timpul studiului. De asemenea, unele stații radio client au o putere de transmisie și o sensibilitate de recepție mai bune decât altele, ceea ce vă poate perturba rezultatele dacă nu utilizați aceeași stație radio client pe care o vor avea utilizatorii.

Modificările făcute în instalație, cum ar fi adăugarea de pereți și deplasarea cutiilor mari, vor afecta și ele SNR-ul. Astfel, este în general o idee bună să reverificați din când în când SNR-ul, chiar și după ce rețeaua este operațională. Acest lucru se poate face cu ușurință cu instrumente disponibile în comerț. De exemplu, figura de mai jos este o captură de ecran preluată din AirMagnet Survey, culorile verde și galben indicând zonele de acoperire a semnalului acceptabile ale unei rețele 802.11g, cu instrumentul setat la o limită de rază de acțiune de 20 dB. Dacă constatați că SNR-ul este sub valoarea minimă în anumite zone, cum ar fi zonele umbrite cu gri din figură, luați în considerare instalarea unor puncte de acces suplimentare sau mutarea celor existente pentru a distribui mai bine semnalele și a umple golurile.

Gânduri de concluzie

Utilizarea unei anumite valori SNR ca o cerință pentru acoperirea semnalului este cu siguranță o bună practică, iar regulile empirice prezentate în acest tutorial sunt un bun punct de plecare. Asigurați-vă, totuși, că efectuați teste în propriul mediu pentru a determina definițiile acceptabile ale limitelor de acoperire. Înainte de a face sistemul operațional, efectuați întotdeauna teste de verificare amănunțită a aplicațiilor, cum ar fi navigarea pe internet, poșta electronică și telefonia vocală, utilizând dispozitive client și radiouri tipice care vor utiliza efectiv rețeaua. Acest lucru oferă reasigurarea că sistemul va satisface într-adevăr cerințele de acoperire și performanță.