Cursul vieții constă în „tranziții gradate în funcție de vârstă prin instituții și structuri sociale și este încorporat în relații care constrâng și susțin comportamentul – atât cursul vieții individuale, cât și traiectoria de dezvoltare a unei persoane sunt interconectate cu viețile și dezvoltarea celorlalți” (Elder 1998). Spre deosebire de conceptul de ciclu de viață care înțelege viața individuală ca etape normative liniare legate de vârstă într-un proces de dezvoltare, teoria cursului vieții se bazează pe interacțiunea dintre o abordare contextualistă și biografică. Tranzițiile cheie din cursul vieții sunt încorporate în timp și loc social – circumstanțele sociale și evenimentele istorice influențează tranzițiile (Heinz, 2009). În același timp, indivizii își construiesc în mod activ biografia, iar agenția individuală este utilizată în succesiunea evenimentelor din cursul vieții, în construcția de conturi interpretative și în procesele de elaborare a sensului.

Construcțiile instituționalizate ale cursului vieții definesc modele normale de tranziții pentru vârstă și sex, care sunt susținute de politici, încercând în același timp să limiteze devianța. Cu toate acestea, schimbările sociale subminează în mod constant astfel de noțiuni de normalitate. Perspectiva cursului vieții include toate etapele cursului vieții, recunoscând faptul că creșterea dezvoltării continuă la vârsta adultă până la bătrânețe. Prin urmare, aceasta sugerează o abordare holistică care promovează un model ecologic, plasând familiile și indivizii în contextul schimbărilor istorice, demografice și sociale, precum și o abordare multidisciplinară. Cercetarea cursurilor vieții este comparativă în esență și adesea aplică o logică de studiu de caz pentru comparații pe baza cercetării calitative, oferind astfel descrieri dense ale unui număr mic de cazuri cu interacțiuni între numeroase variabile.

Cercetarea în acest domeniu a evidențiat evoluțiile sociale globale, cum ar fi schimbările demografice rapide și procesele de de-standardizare a cursurilor vieții, arătând că cursul și succesiunea fazelor din cursurile vieții nu mai pot fi considerate de la sine înțelese, ci devin din ce în ce mai nesigure și mai incerte, în special pentru adulții tineri.

În lumina celor de mai sus, Life Course Research oferă o metodologie de cercetare consacrată pentru a examina dimensiunile individuale și subiective, investigând condițiile de viață extrem de diverse ale tinerilor adulți din întreaga Europă, pluralitatea lor în ceea ce privește culturile tinerilor, stilurile de viață, proiectele de viață ale tinerilor, alegerea profesională și traiectoriile pe piața muncii, în special cu referire la gen, migrație și alte dinamici (Nilsen et al., 2012). În plus, Life Course Research oferă un cadru logic pentru cercetarea percepțiilor și așteptărilor tinerilor adulți, a competențelor lor informale/non-formale și a capacității lor de a crea un sens subiectiv și continuitate de-a lungul diferitelor faze, domenii și sfere ale parcursului lor de viață. YOUNG_ADULLLT studiază modul în care aceste diferențe mediază și influențează politicile de învățare pe tot parcursul vieții, explicând astfel parțial eficiența sau ineficiența acestora.

(Siyka Kovacheva, Thomas Verlage & Andreas Walther)

.