Jeremy Lin nu este scund.

Doar în baschet, Lin este considerat scund. Iată-l pe el, un tip „mic” de 1,80 m care driblează printr-o pădure de oameni de 2,70 m, căutând doar o fărâmă de soare, ducând aceeași luptă pe care un bărbat sau o femeie asiatică medie ar putea-o duce într-un vagon de metrou aglomerat din Manhattan.

Yao Ming, pe de altă parte, era mai înalt chiar și decât cei de 2,70 m. La 1,70 m, Yao se înălța peste concurenții săi și a fost cel mai înalt jucător din NBA în cea mai mare parte a carierei sale.

Yao, într-adevăr, a ocupat penthouse-ul turnului, binecuvântat cu înălțimea, atletismul și pedigree-ul care îl fac pe Lin să pară un ajutor de ospătar.

În cele din urmă, însă, Yao era prea inaccesibil, prea supraom pentru visele unui copil asiatic. Ce copil asiatic visează să aibă 1,70 m, mai ales când tatăl tău are 1,70 m?

Dar 6’3″? Doar posibil.

De fapt, ambii părinți ai lui Lin au 1,65 m.

Undeva, micuții asiatici se roagă pentru un impuls de creștere.

Undeva, un copil alb sau negru sau maro se gândește să își ia un tricou cu „17”.

Undeva, Wilt Chamberlain oftează.

Alte câteva motive: Desigur, Lin este mai accesibil pentru asiaticii-americani pentru că este american. Jay Caspian Kang face aluzie la acest lucru. El este, de asemenea, mai accesibil pentru alți asiatici, pentru că, sincer, unii asiatici sunt mai puțin receptivi față de chinezi (spre deosebire de taiwanezi), din diverse motive sociale și politice.

Houston Rockets l-au ales pe Yao cu prima alegere generală din NBA Draft 2002 și se așteptau ca el să devină un jucător de impact. A existat, totuși, un scepticism deosebit de memorabil. Acel an de recrutare s-a dovedit a fi destul de slab, doar Amare Stoudemire, Caron Butler, Tayshaun Prince, Carlos Boozer și Luis Scola fiind cotați ca jucători de semi-impact sau mai buni.