În ultimele buletine informative, ne-am concentrat asupra sentimentelor universale, încorporate, cu care se nasc toate ființele umane. Am descris modul în care lucrările lui Darwin, Tomkins, Ekman și alții au arătat că bebelușii umani se nasc cu diverse răspunsuri la stimuli. Pe acestea le numim sentimente: interes, plăcere, surpriză, suferință, mânie, frică, rușine, dezgust și disimulare (reacție la mirosuri nocive).

Când creștem, aceste răspunsuri se combină cu experiența pentru a forma viața noastră emoțională mai complexă. Am discutat despre ce sunt sentimentele, cum funcționează ele și de ce sunt importante – la urma urmei, sentimentele determină comportamente!

Acum suntem în măsură să discutăm despre problema importantă a pedepsei fizice – deoarece pedeapsa fizică a unui copil stârnește exact sentimentele pe care nu le dorim. În general, se dorește să se stârnească interes și plăcere. Pedeapsa fizică stârnește suferință, furie, teamă și rușine.

Prezentare generală a pedepsei fizice

Pedeapsa fizică este o problemă majoră de sănătate publică în această țară. Aproximativ 65 la sută dintre adulți încă aprobă pedeapsa fizică, în ciuda dovezilor convingătoare că aceasta nu funcționează, că înrăutățește lucrurile și că există alternative eficiente.

Pedeapsa fizică implică utilizarea forței fizice cu intenția de a face copilul să experimenteze durere sau disconfort corporal, astfel încât să corecteze sau să pedepsească comportamentul copilului. Aceasta include pălmuirea, lovirea, ciupirea, lovirea cu palma, biciuirea, pălmuirea și așa mai departe.

Spanking este un eufemism pentru lovire. Nu este permisă lovirea soțului/soției sau a unui străin; aceste acțiuni sunt considerate violență domestică și/sau agresiune. De asemenea, nu ar trebui să fie permisă nici lovirea unui copil mai mic și chiar mai vulnerabil. Studiile arată că copiii care sunt loviți se identifică cu agresorul și au mai multe șanse să devină ei înșiși agresori: adică bătăuși și viitori agresori ai copiilor și soților lor. Aceștia tind să învețe să folosească comportamentul violent ca modalitate de rezolvare a disputelor. Dacă a lovi un copil nu este greșit, atunci nimic nu este greșit.

Research on Physical Punishment

Datele din acest domeniu au fost recent sintetizate de Elizabeth Gershoff (Report on Physical Punishment in the United States, 2008) și Susan Bitensky (Corporal Punishment of Children, 2006). Dovezile arată că pedeapsa fizică este uimitor de dăunătoare la fiecare nivel de dezvoltare.

Meta-analizele a sute de studii documentează faptul că pedeapsa fizică este asociată cu: agresivitate verbală și fizică; comportament delincvent, antisocial și criminal; calitate mai slabă a relațiilor părinte-copil; sănătate mintală afectată; și abuzuri ulterioare asupra propriului soț și a propriilor copii.

Comunitatea internațională și pedeapsa fizică

La nivel internațional, există un consens din ce în ce mai mare asupra faptului că pedeapsa fizică a copiilor încalcă legile internaționale privind drepturile omului. Mai multe tratate ale Organizației Națiunilor Unite abordează violența față de copii, Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului (CDC sau Convenția privind copiii, adoptată în 1989) prezentând unul dintre cele mai cuprinzătoare cazuri privind interzicerea pedepsirii fizice a copiilor.

Statele Unite nu au interzis pedepsele fizice, dar aprobarea pedepselor fizice în Statele Unite a scăzut treptat și constant în ultimii 40 de ani. Statele Unite au semnat, dar nu au ratificat CDC.

Semnificativ este faptul că 30 de țări au interzis acum pedeapsa fizică în toate mediile, inclusiv acasă. Printre aceste țări se numără Suedia, Germania, Spania, Grecia și Venezuela. Mai mult de 100 de țări au interzis pedepsele fizice în școli. Legile și consecințele tind să fie mai degrabă educative (despre dezvoltare) decât punitive. În Statele Unite, pedeapsa fizică în școli este încă legală în 19 state.

Alternative eficiente la pedeapsa fizică

Există o varietate de programe și alternative care oferă părinților o mai bună înțelegere a dezvoltării copiilor lor, prezintă strategii care pot duce la un comportament mai puțin violent la copii și adulți și diminuează frustrarea și neputința părinților care duc adesea la pedeapsa fizică.

Una dintre cele mai utile modalități de a obține o dezvoltare sănătoasă a copilului este de a promova cuvintele în locul acțiunilor. După cum a rezumat în mod elocvent Anny Katan: „Dacă un copil și-ar verbaliza sentimentele, el ar învăța să amâne acțiunea”. Creșterea capacității copilului de a pune cuvinte pe sentimente și acțiuni are ca rezultat o mai bună reglare a tensiunii, o mai bună conștientizare de sine și o luare de decizii bine gândite. Acest proces poate fi realizat prin:

• Vorbiti și folosiți cuvinte în loc de acțiuni – vorbiți în loc să loviți. Discutați cu copilul despre ce comportamente sunt acceptabile sau nu, ce este sigur sau periculos și de ce.
• Ascultați copilul – aflați de ce a făcut sau nu a făcut ceva.
• Explicați-vă motivele; acest lucru va spori capacitățile de luare a deciziilor ale copilului.
• Cuvântul „disciplină” provine din cuvântul latin pentru „predare” sau „învățare”. Comportamentele copiilor au o semnificație, iar comportamentele sunt direct legate de sentimentele interioare. Astfel, disciplina este un proces care se adresează comportamentelor și sentimentelor care le provoacă.
• Ajutați-l pe copil să-și eticheteze sentimentele prin cuvinte cât mai devreme posibil. Cele nouă sentimente înnăscute (interes, plăcere, surpriză, suferință, mânie, frică, rușine, dezgust și miros) ar trebui etichetate cu cuvinte. Acest lucru va facilita reglarea tensiunii și va ajuta la tranziția către modalități mai mature de gestionare a emoțiilor.
• Raforțarea pozitivă – recompense și laude – va spori stima de sine a copilului atunci când sunt îndeplinite standardele adecvate. Întărirea pozitivă este mai eficientă în obținerea unei conformări comportamentale pe termen lung decât pedepsele înfricoșătoare și rușinoase.
• Stați un exemplu bun pentru copil. Copilul vrea să fie ca părinții. Copiii se identifică cu părinții lor și vor pune în cuvinte sentimentele și acțiunile atunci când își văd părinții făcând acest lucru. Cine sunt părinții și cum se comportă ei vor avea un impact profund asupra dezvoltării copiilor lor. Copilul vă va urma exemplul.

Rezumat

Academia Americană de Pediatrie și Asociația Americană de Psihanaliză se numără printre numeroasele organizații naționale și internaționale care au declarații de poziție cuprinzătoare care cer interzicerea pedepselor fizice și descriu alternative eficiente.

Academia Americană de Pediatrie concluzionează: „Pedeapsa corporală este de o eficacitate limitată și are efecte secundare potențial dăunătoare. Academia Americană de Pediatrie recomandă ca părinții să fie încurajați și asistați în dezvoltarea altor metode decât pălmuirea pentru gestionarea comportamentelor nedorite.”

Din punct de vedere al sănătății publice, trei aspecte sunt cruciale pentru diminuarea pedepselor corporale: educația (cu privire la dezvoltarea sugarului și a copilului); legislația (pentru a ajuta părinții care sunt în pericol și pentru a proteja copiii); și cercetarea continuă (în special în ceea ce privește alternativele).

Un efort concertat pentru a diminua fumatul în Statele Unite a fost început în anii 1960, cu rezultatul că prevalența fumatului a fost redusă la jumătate. Avem nevoie de o inițiativă similară de sănătate publică pentru a face același lucru cu pedeapsa fizică.

Obiectivele de sănătate publică de prevenire a problemelor și de sporire a potențialului sunt ideal pentru a aborda dilema pedepsirii fizice a copiilor. Dacă ne dorim cu adevărat o societate mai puțin violentă, a nu ne lovi copiii este un bun punct de plecare.

.