Un raport intitulat „100 de ani de stereotipuri anti-arabe și antimusulmane”, realizat de Mazin B. Qumsiyeh, director de relații cu presa pentru Comitetul american arab împotriva discriminării, specifică ceea ce unii din comunitatea arabo-americană numesc „sindromul celor trei B”: „Arabii la televizor și în filme sunt portretizați fie ca bombardiere, fie ca dansatoare din buric, fie ca miliardari”, cu referire la faptul că bărbații arabi sunt prezentați fie ca teroriști, fie ca petroliști bogați, iar femeile arabe sunt prezentate ca obiecte sexuale. De asemenea, raportul a menționat că până și desenele animate au fost insultătoare pentru arabi și musulmani și că persoanele care trăiesc în SUA și interacționează cu comunitatea acestora sunt cele mai afectate de aceste stereotipuri, deoarece vor fi tratate diferit în multe puncte. Raportul explică, de asemenea, că aceste stereotipuri nu cauzează doar daune psihologice (cultură, insulte), ci ajută la alimentarea unor acțiuni care sunt dăunătoare din punct de vedere fizic prin dezumanizarea unui grup înainte de a-l ataca. Potrivit lui Mazin B. Qumsiyeh:
Thomas Edison a realizat un scurtmetraj în 1897 pentru Kinetoscopul său patentat, în care femei „arabe” cu haine seducătoare dansează pentru a seduce un public masculin. Scurtmetrajul s-a numit Fatima Dances (stereotipul dansatoarei din buric). Tendința s-a schimbat de-a lungul anilor și a fost dominată de „miliardari” pentru o scurtă perioadă de timp, în special în timpul crizelor petroliere din anii ’70. Cu toate acestea, în ultimii 30 de ani, stereotipul predominant a fost, de departe, cel al „atentatorilor arabi”.”
Într-un articol din Los Angeles Times publicat la 28 iulie 1997, Laila Lalami oferă un ghid în 12 pași pentru a realiza un film de succes împotriva arabilor, incluzând elemente precum „răufăcătorii trebuie să aibă toți barbă”, „trebuie să poarte cu toții keffieh”, „trebuie să aibă cu toții nume precum Ali, Abdul sau Mustapha” și „să îi punem să amenințe că vor arunca ceva în aer”.”
După atacurile teroriste din 11 septembrie, actorii arabo-americani s-au trezit cu și mai multe șanse de a fi tipăriți ca fiind teroriști.
Jack Shaheen, profesor emerit de comunicare în masă la Southern Illinois University, a documentat aceste tendințe în cartea sa The TV Arab (ISBN 0-87972-309-2), care identifică peste 21 de filme importante lansate în decurs de zece ani, în care se prezintă armata americană ucigând arabi, cu arabi prezentați ca fiind teroriști sau dușmani ai Statelor Unite. Printre acestea se numără:
- Iron Eagle (1986)
- Navy SEALs (1990)
- Patriot Games (1992)
- Executive Decision (1996)
În Reel Bad Arabs (ISBN 1-84437-019-4), Shaheen scrie că „imaginea televiziunii despre arab este omniprezentă, devenind o parte a folclorului american”. De asemenea, el scrie că arabii „au apărut în mod constant în cultura populară americană ca miliardari, atentatori și dansatori din buric.”
Musulmanii arabi sunt fanatici care cred într-un dumnezeu diferit, care nu prețuiesc viața umană la fel de mult ca noi, au intenția de a ne distruge pe noi (Occidentul) cu petrolul lor sau cu terorismul lor; bărbații caută să ne răpească și să ne seducă brutal femeile; sunt fără familie și locuiesc într-un loc primitiv (deșertul) și se comportă ca niște ființe primitive. Femeile sunt aservite – semănând cu niște ciori negre – sau le vedem portretizate ca niște fecioare de harem mute și oarecum exotice.
Filmele pe care Shaheen le identifică ca fiind cele mai proaste cinci în ceea ce privește portretizarea negativă a arabilor în filmele moderne sunt:
- Rules of Engagement (2000); „un film care „justifică” uciderea de către pușcașii marini americani a femeilor și copiilor arabi”.
- The Delta Force (1986)
- Death Before Dishonor (1987)
- True Lies (1994); „Arnold S. INC.” împușcă palestinieni morți ca pe niște porumbei de lut. „
- Wanted: Dead or Alive (1987); „Tâlharii arabi… plănuiesc să incendieze Los Angeles… omorând milioane de oameni.”
Problema acestor stereotipuri este principalul punct central al filmului semi-autobiografic Driving to Zigzigland, în care actorul/taximetristul Bashar Daas se trezește că este invariabil catalogat ca fiind un arab musulman extremist la audițiile pentru filme din SUA.