De ce avem nevoie de teste de laborator pentru infecții virale?

Pentru a stabili sau confirma diagnosticul unei infecții virale cutanate se efectuează diferite teste în laborator. Deși o anamneză și o examinare amănunțită a pacientului sunt vitale, testele de laborator îl pot ajuta pe clinician să pună un diagnostic.

Ce este un tampon cutanat viral?

Un tampon cutanat viral este un instrument steril care se freacă ușor de o leziune sau veziculă cutanată vizibilă. Tamponul este apoi trimis la laborator într-un mediu de transport viral pentru o cultură celulară virală ulterioară și identificarea virusului.

Ce organisme pot detecta tampoanele virale?

Un tampon viral de pe o leziune cutanată externă sau de pe suprafața mucoasei poate detecta:

• Virusul herpes simplex (HSV) tipurile 1 și 2 (cauza infecțiilor herpetice simplex, inclusiv herpesul genital)
• Virusul varicelo-zosterian (VZV) (cauza varicelei și a herpesului zoster)

În plus, un tampon viral de pe mucoasa cutanată orală poate detecta:

• Virusul Epstein-Barr (EBV) (cauza mononucleozei infecțioase)
• Coxsackievirus A16 (una dintre cauzele bolii mâinilor, picioarelor și gurii)

Screamă virală de piele

Ce este o cultură celulară virală?

Cultura celulară virală plasează probele în culturi celulare adecvate pe care virusul testat le poate infecta. Atunci când celulele prezintă modificări particulare, cultura este pozitivă. Cultura celulară virală poate identifica HSV, VZV, morbillivirusul (cauza rujeolei) și alte virusuri.

Ce teste de sânge sunt necesare?

Testele de sânge pentru investigarea infecțiilor virale includ:

• Contor de sânge complet – o infecție virală poate crește sau reduce numărul de celule albe; pot fi raportate limfocite atipice
• Proteina C-reactivă (CRP) – aceasta este crescută, dar de obicei mai mică de 50 într-o infecție virală (CRP este un marker al inflamației oriunde în organism și nu este un test specific pentru infecțiile virale)
• Procalcitonina – aceasta este negativă. Este un marker al testului de sânge pentru sepsisul generalizat datorat unei infecții bacteriene
• Serologie – două probe de sânge testate la 10 zile distanță pentru a determina răspunsul imunitar la un anumit organism.

Reacția în lanț a polimerazei (PCR)

PCR presupune izolarea și amplificarea unor lungimi de ADN și apoi detectarea secvențelor genetice cunoscute ale microorganismelor. Tampoanele de piele pot fi folosite pentru a identifica:

• Virusul Herpes simplex (HSV)
• Virusul varicelo-zosterian (VZV)
• Coxsackievirusuri
• Papilomavirusul uman (HPV) (cauza verucilor virale și a unor tipuri de cancer)
• Virusul Orf (un virus parazitar de la ovine/caprine care provoacă orf).

Testul imunoenzimatic (ELISA)

ELISA poate testa pentru organisme specifice fie prin detectarea antigenului în timpul unei infecții curente, fie, mai frecvent, a anticorpilor antivirali. Detectarea anticorpilor confirmă contactul cu virusul la un moment dat, dar nu reprezintă neapărat motivul pentru o infecție curentă.

Cei mai frecvent detectați anticorpi virali sunt față de:

• Virusul varicelo-zosterian (VSV)
• Virusul imunodeficienței umane (HIV)
• Virusul hepatitei B și C (în ser), principalele cauze ale hepatitelor virale.

Biopsie cutanată

O biopsie cutanată poate fi utilă în diagnosticul infecției virale. Un efect citopatic viral poate fi observat pe histopatologie sau pe frotiul Tzanck, sau pot fi prezente trăsături specifice caracteristice infecției respective.

Ce este microscopia electronică?

Microscopia electronică implică direcționarea unui fascicul de electroni către o probă care produce o imagine. Acesta poate furniza imagini cu o rezoluție mult mai mare decât un microscop luminos standard. Este rar utilizată în practică. Cu toate acestea, poate fi utilă pentru a identifica infecțiile virale atipice și rare la pacienții imunodeprimați care prezintă leziuni cutanate neobișnuite.

Ce este testarea rezistenței la virusuri?

Testarea rezistenței la virusuri se face pentru a ajuta clinicianul cu privire la ce medicamente antivirale pot fi sau nu eficiente pentru infecție. Deoarece virușii au potențialul de a suferi mutații rapide, mult mai rapid decât bacteriile sau ciupercile, acest lucru reprezintă o provocare terapeutică pentru clinician, deoarece tratamentul cu medicamente antivirale poate începe să eșueze. Cea mai notabilă este rezistența la antiretrovirale HIV (ARV), care conferă un risc mare pentru pacient dacă medicamentele încetează să mai funcționeze.

Analiza secvențială se realizează cel mai frecvent la nivel genomic, care analizează direct genomul HIV pentru a vedea la ce medicamente antiretrovirale este deja rezistentă acea tulpină de HIV și, prin urmare, ce medicamente nu vor funcționa. Mai rar, această analiză este efectuată la nivel fenotipic, unde virusul HIV al pacientului este supus la medicamente antiretrovirale în laborator pentru a vedea cât de bine răspunde.

.