• Twitter
• Facebook Messenger
• Pinterest
• Email
• print

La 20 ani, Satnam Singh Bhamara era sigur că zilele sale de jucător s-au terminat. Încălzindu-se pe bancă, cu capul atârnat greoi și cu palmele gigantice și transpirate apăsate una împotriva celeilalte, în timp ce coechipierii săi de la Texas Legends driblau și se plimbau pe teren în fața lui, centrul de 7 ‘ 2″ simțea cum îi alunecă voința și cum îi crește anxietatea.

Nu era în întregime nefondată. După ce a fost recrutat în partea NBA – primul jucător născut în India care a fost ales în prima ligă de baschet – Dallas Mavericks în 2015, Satnam ajunsese să-și petreacă următorii doi ani la filiala sa, G-League. El a jucat doar 7,1 minute pe meci în 27 de apariții, cu o medie de 1,6 puncte.

„Dimaag kharab ho raha tha mera (Îmi ieșeam din minți). Tot timpul îmi puneam o singură întrebare: de ce nu sunt ales să joc? Am crezut că cariera mea s-a terminat.”

Contractul său cu Mavericks a expirat la sfârșitul anului trecut, iar Satnam s-a întors în satul său Ballo Ke, o așezare agricolă din nordul Indiei, cu înțepătura respingerii încă vie. Acum, jucând pentru statul său natal, Punjab, la Campionatele Naționale în curs de desfășurare de la Chennai, pentru prima dată de când a devenit vedetă la 19 ani, Satnam își face planuri febrile pentru o revenire în NBA.

El știe că nu se va întâmpla prea curând și este dispus să își aștepte rândul. La 22 de ani, vârsta este aliatul său de încredere.

„NBA mi-a schimbat viața, dar dacă aș fi avut mai multe șanse aș fi fost un jucător foarte diferit astăzi. Probabil chiar cel mai bun din Asia. Mi s-a spus că sunt prea tânăr și nou, dar dacă un jucător nu intră pe teren nu va fi mai bun. Acesta este singurul meu regret. Dar mă bucur că măcar am reușit să ajung acolo.”

Satnam este, așa cum îl numește pe bună dreptate documentarul de lung metraj care relatează călătoria sa din India rurală până la a fi ales în NBA Draft, „One in Billion”. Există destul de mulți jucători în prezent – Amritpal Singh, Vishesh Bhriguvanshi, Amjyot Singh – care au contracte cu ligile profesioniste de pe țărmuri străine, dar Satnam nu se sfiește să își asume meritul de a fi fost primul care a deschis ușa pentru India.

„Cineva trebuia să facă asta”, spune el. „De asemenea, este important să aduc înapoi tot ce am învățat și să mă îmbunătățesc ca jucător și să atrag atenția NBA. Cred că cea mai sigură cale pentru mine de a face acest lucru este să am performanțe bune la meciurile din India.” În ultimul meci de calificare pentru Cupa Mondială împotriva Siriei, în noiembrie, Satnam a fost cel mai bun marcator pentru echipa națională, cu 21 de puncte. Următoarea sa șansă de a se ridica și de a străluci ar putea fi meciul de acasă împotriva Iordaniei din februarie.

Norocul a venit devreme în calea lui Satnam. La 14 ani, în timp ce se antrena în Ludhiana, a fost selectat pentru o bursă de trei luni la academia IMG din Florida. Includerea sa în draftul NBA cinci ani mai târziu a declanșat veselia pe paginile de sport din India și din micul său sat, care încă se luptă să înțeleagă acest sport.

„Peste noapte, oamenii au început să vorbească despre mine. Totul s-a simțit atât de bine. A existat presiune, da, deoarece eram primul indian care ajungea la acel nivel, dar am reușit să mă descurc. Știam foarte puțină engleză. Kuch samajh mein nahi aata tha ki kya baat ho raha hai ya mujhe kya bolna chahiye (nu-mi dădeam seama ce se vorbea sau care ar fi trebuit să fie răspunsul meu).”

Prin urmare, Satnam a avut de dus bătălii și mai mari.

Luptându-se pentru minute, el a trudit în G-League sau ceea ce a fost anterior D-League, o ligă de dezvoltare cu 26 de echipe care a fost un teren de probă pentru NBA, timp de doi ani. Anul trecut, el a prins câteva minute de garbage-time în drumul spre campionatul ligii de vară pentru Mavericks împotriva lui Phoenix. Timpul petrecut pe bancă l-a împins într-o zonă întunecată, de autoironie.

S-a apucat de box și a început să petreacă ore întregi împreună cu bicicleta în sala de gimnastică pentru a înăbuși deprimarea. „A scos furia din mine și mi-a adus mintea sub control. Boxul mi-a făcut, de asemenea, reflexele mai ascuțite, repunerea mai puternică și m-a ajutat să slăbesc mai mult de 40 de kilograme.”

În noiembrie anul trecut, Satnam a fost semnat de United Basketball Alliance (UBA), prima ligă profesionistă de baschet masculin din India cu sediul în Pune, pentru cel de-al cincilea sezon al său.

„Era ceva în mine care îmi tot spunea să mă întorc în India și să joc. UBA va fi o bună oportunitate pentru mine să lucrez la jocul meu.”

El este, totuși, conștient de neajunsurile sale de a nu fi nici cel mai rapid în mișcare pe teren și nici un aruncător peste medie. „Trebuie să prind mult mai multă viteză și să mă concentrez pe mișcarea mea, pe apărare și pe recuperări. Odată ce îmi voi construi jocul pe toate aceste fronturi, cred că o a doua șansă în NBA ar putea apărea în calea mea. Va fi nevoie de timp, dar s-ar putea întâmpla.”

Lecțiile și vânătăile lăsând la o parte, Satnam s-a întors din stagiul său de peste ocean cu o grămadă de pantofi. Cu o mărime 22, el depășește cu mult ceea ce mărcile medii de încălțăminte din India pot imagina și își găsește companie în tatăl său, care are și el o mărime asemănătoare.

Până acum, Satnam tăia pantofii pe mijloc și folosea bandă adezivă pentru a-i ține împreună, dar acum are un raft întreg de pantofi neon pe care și i-a cumpărat singur din SUA din care să aleagă. I-a luat și tatălui său o colecție mare.

„În străinătate nu este deloc o problemă să găsești astfel de mărimi. Tatăl meu, care nu a purtat aproape niciodată încălțăminte în viața lui, acum își asortează culoarea pantofilor cu cea a turbanului său. Aaj kal toh who ghar pe bhi joote pehenke maze se ghoomte hai (În zilele noastre se plimbă chiar și prin casă purtând pantofi).”

.